Starea noastră seamănă în aceste zile cu cea a unei iubite care și-a așteptat iubitul un an întreg, iar în ultima zi i se spune că trenul nu mai oprește în gară, că nu mai oprește deloc. Bucuria de a-l vedea prin geam e amestecată cu tristețea de a nu-l putea atinge. Noroc că Mirele nostru nu merge cu trenul și că Paștele nu este o gară stătătoare, ci este însuși Cerul care cuprinde tot. Paștele este o stare.
Dintru început, Paștele a fost o sărbătoare de familie. Oare Hristos nu și-a adunat ucenicii într-o casă împrumutată pentru a sărbători Paștele? Nu a făcut-o la sinagogă, ci în familia duhovnicească. Așa va fi și în acest an, cînd fiecare va prăzdnui un Paște asemenea evreilor prigoniți de egipteni. Caracterul de taină, de secret al Paștelui trebuie să ne amintească că noi nu sîntem din această lume. Că Îl sărbătorim pe Cel izgonit și răstignit, care ca un miel fără de glas nu și-a deschis gura Sa, răbdînd moartea și înviind pentru noi.
Adevărat vă spun, că dacă fiecare dintre voi veți ciocni un ou în zorii învierii și veți zice cu bucurie "Hristos a înviat!", ați săvîrșit Paștele. Unii pe alții să ne îmbrățișăm, și celor ce ne-au greșit, să iertăt toate, pentru înviere, cîntînd: Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcînd și celor din mormînturi viață dăruindu-le!
Așteptăm Paștele ca întotdeauna! Ba chiar mai tare! Vă îmbrățișez pe toți, pentru Hristos!
Pr. Savatie Baștovoi
