„Să zici o dată şi să nu mai termini niciodată!”

126

Încercaţi să ziceţi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” Dar ţineţi minte: n-are nici o valoare dacă vorbeşti. Ea se numeşte în trei feluri: rugăciunea minţii, rugăciunea lui Iisus şi rugăciunea minţii în inimă – nu-i corect rugăciunea inimii. În orice moment vin atacuri, noaptea vin ispite; le goneşti cu precizie. Dar păstraţi taina. Nu faceţi ca găina: a făcut şi ea un ou şi se aude în toată curtea. În felul acesta s-au străbătut şi pustiile şi puşcăriile, cu o rugăciune tainică.

„De câte ori să zic?”, m-a întrebat cineva. I-am răspuns: „Să zici o dată şi să nu mai termini niciodată!”

Bunăoară, ştii că Psaltirea este foarte bună şi te apuci să o citeşti din scoarţă în scoarţă. Lipsă de dreaptă socoteală. S-a constatat că diavolului nu prea îi convine cititul la Psaltire. Eu recomand o catismă în 24 de ore. Două catisme dacă-i mai avansat. Trei catisme dacă-i prea avansat. Te bagi singur la adânc şi dai bătălie… Poţi să birui, dar să ştii să înoţi, să ştii să birui.

Părintele Arsenie Papacioc

Din Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 119


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
354

Societatea ne invită să ne punem măști după cum vor ceilalți

Știți prin ce face societatea lucrul acesta? Prin ieșirea din realitate, prin ancorarea în virtual. Televizorul, calculatorul, rețelele acestea de socializare nu fac decât să distrugă relația adevărată, reală dintre om și om. Îi creează omului o lume pe care noi o numim virtuală, o lume care îl invită pe acesta să se falsifice oricum […]

Articole postate de același autor
122

O lecţie despre închinare

A fost odată… Pe vremea când oamenii mari nu-i prea pricepeau pe copii (fie vorba între noi, nici acum nu prea cată să-i priceapă întru totul). A fost dar, atunci, un copilaş care se născuse fără mâini. Mămica lui fusese bolnavă, şi cum pe atunci nu prea erau bani pentru căutarea sănătăţii, n-a avut cum […]