Maică, mă uit trei-patru ore la televizor şi mă mustră conştiinţa că la rugăciune stau trei-patru minute. Ce să fac, cum să mă mobilizez pentru rugăciune?
Păi, uite, deschide televizorul 3-4 minute, închide-l; roagă-te 3-4 minute, deschide-l şi închide-l şi iar închide-l şi tot aşa… Nu zic să inversezi total, dar fă parte egală la început. Zi „Tatăl nostru” de trei ori şi pe urmă uită-te trei minute la televizor! Greu, nu?
De ce ne uităm la televizor? Ca să „uităm” de noi! De ce ne rugăm? Ca să ne amintim de noi, să ne întâlnim cu noi! Dar nouă nu ne place să ne întâlnim cu noi, pentru că suntem răi, suntem ranchiunoşi, nu iertăm, nu… nu… nu…!
Păi, când mă uit la film mă consolez: uite, aşa nici eu n-am avut noroc… Și mă identific cu personajele şi trăiesc o viaţă de personaj de telenovelă… Urâtă viaţă! Nu?
Oare chiar nu vreţi să aveţi o viaţă mai frumoasă? Sufletul omului se hrăneşte cu frumuseţe, aşa că să producem frumusețe! Şi sunt mari rezerve şi se creează mereu altele pentru că omenirea a produs multe lucruri frumoase. Există muzică frumoasă, există filme frumoase, cerul e încă frumos şi întreaga natură mai are multe frumuseţi nepângărite de om. Nu ai timp să le vezi? Dar când te uiţi la TV, uite, 4 ore, de unde ai timp? Acest privit care îţi dă mustrări de conştiinţă este o patimă, ca fumatul, ca băutul, este o dependenţă, pentru că te ajută să uiţi şi să fugi de cele dureroase ale vieţii. Sau care nu-ţi plac. Ca să te bucuri de viaţa ta, e nevoie să o trăieşti conştient şi deplin aşa cum este, cu dureri şi mângâieri, cu pierderi şi câştiguri, ştiind că sub toate trăirile noastre există bucuria pe care ne-a adus-o Hristos.
Pune început bun şi zi: „Astăzi, chiar dacă mor şi nu mă mai uit 4 ore la televizor!”. Şi spui în faţa icoanei ce ai de gând să faci cu acel timp.
Ajută-te de rugăciunea de peste zi, cea de toată clipa. Zi „Doamne Iisuse” cu buzele, cu mintea, cu gândul, când faci lucruri care nu cer atenţie prea mare: spălat, îmbrăcat, când mergi…
Aşa vei descoperi că ai timp de rugăciune şi rugăciunea te va învăţa să mergi mai departe! Că ea e legătura vie cu Dumnezeu Cel viu!
Dar cu surogate nici Dumnezeu nu ne poate sătura!
Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 55-56
