O, iartă-mi, te rog, Doamne…

141
O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni, Căci am făcut adesea din Tine robul meu, Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu. În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta, Îţi cer, şi-Ţi cer întruna să faci Tu voia mea; Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiți ce vreai, Ci să-mi slujești în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai… Gândindu-mă că, dacă Îți cânt și Te slăvesc, Am drept să-Ți cer întruna să faci tot ce doresc… O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga Și-nvață-mă ca altfel să stau în fața Ta! Nu tot cerându-Ți Ție să fii Tu robul meu, Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu. Să înțeleg că felul cel bun de-a mă ruga E să doresc ca-n toate să fie voia Ta. Traian Dorz

Articole Asemănătoare
130

Nu lăsaţi sufletul să se răcească – despre răceala şi împietrirea inimii

Deseori se întâmplă ca oamenii care merg pe calea bunei vieţuiri creştineşti, brusc şi, după cât se pare, fără nici un motiv, încep să simtă în ei o paralizie a tuturor puterilor sufleteşti, în urma căreia le apare răceala faţă de toate nevoinţele duhovniceşti de până atunci. Un răspuns de folos pentru această luptă îl […]

Articole postate de același autor
132

Un an fără părintele Proclu Nicău: „Rădăcina smereniei din căinţă se naşte”

„Cine are căinţă în suflet acela va avea întotdeauna şi smerenie. Fraţilor, aşa să ştiţi, rădăcina smereniei din căinţă se naşte”, spunea adesea părintele Proclu Nicău în cuvântările sale. De un an, pustnicul din Mitocu Bălan s-a mutat în veșnicie, însă ne-a lăsat pilda vieții sale plină de smerenie și blândețe. Părintele Proclu (Gheorghe Nicău) s-a […]