„Blestemul nobil”

5318

Înainte cu câţiva ani, de sărbătoarea Sfintei Varvara, a venit la Biserică o doamnă tânără, care a aprins lumânări, cât ea de mari, înaintea icoanei sfintei. După un timp, a venit la mine şi mi-a zis:

-Vă rog, părinte, să-mi faceţi paraclisul Sfintei Vravara pe care o ador, ca să mă ajute să mă despart de soţul meu şi să fiu împreună cu prietenul meu!

Răspunsul pe care i l-am dat, cu siguranţă vi-l închipuiţi! Gândiţi-vă, cerea ca Cel ce a poruncit :”Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă, să fie părtaş la desfrâul şi divorţul ei! L-a înşelat pe soţ şi dorea ajutorul Sfintei Varvara şi al lui Dumnezeu ca să-şi îndeplinească poftele. Şi, pe deasupra, avea şi doi copii!

Un al doilea exemplu:

O doamnă, acum câţiva ani, a vrut să-mi ofere o groază de bani, zicându-mi: „Îţi dau câte milioane vrei! Ştiu că te ai bine cu Dumnezeu, de aceea vreu să dezlegi farmecele iubitului meu, să se întoarcă iar în braţele mele”! Nenorocitul care o părăsise era căsătorit şi avea trei copii.

Gândiţi-vă, ce obrăznicie şi tupeu, de speţa cea mai joasă! să implice preoţii în fărădelegile lor şi mai ales pe bani.

Şi al treilea caz, din multele care există:

Acum câţiva ani, a venit cineva şi mi-a cerut să mă rog lui Dumnezeu să fie pedepsit cu închisoarea vecinul lui, pentru că îl nedreptăţeşte, concediindu-l pe fiul lui, căsătorit şi cu copii. Ieşindu-şi din fire, mi-a zis: „Decât să-l omor eu şi să intru la închisoare, mai bine fă rugăciune tu, părinte, ca Dumnezeu să-l trimită la carceră.”

Asemenea exemple năroade, vrednice de plâns, vă vor aduce toţi duhovnicii. Mai există şi o altă mentalitate greşită, a celor care obişnuiesc să zică: „Nu-i vreau răul, dar să tragă copii lui numai atât cât am tras eu”, sau „răul pe care mi l-a făcut mie, să i-l dea Dumnezeu lui.”

Din nefericire, drama cea mai mare este că spun aceste lucruri în scaunul spovedaniei. Sufletul omului săvârşeşte un rău înspâimântător, atunci când vorbeşte lui Dumnezeu despre acest „blestem nobil”. Toţi aceşti oameni uită că Hristos pe Cruce n-a cerut pedeapsă şi răzbunare pentru ce-i care L-au răstignit, ci S-a rugat Tatălui, ceresc să-i ierte.

Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina 2005, p.266-268

 


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
13042

Cum să nu aibă însemnătate blestemul părintesc?

Îmi scrii că te-ai certat cu tatăl tău şi că te-ai despărţit de el, iar el la despărţire te-a blestemat. Şi acum întrebi dacă acest blestem are vreo însemnătate. Neîndoit că are. Cum să nu aibă însemnătate blestemul părintesc? Şi de lucruri mai mici, chiar şi de gânduri obişnuite, se zguduie lumea duhovnicească; cu atât […]

Articole postate de același autor
8067

Diavolul niciodată nu merge contra

Satana îl luptă oare pe omul care nu face o lu­crare fină (subtilă, duhovnicească) întru sine? – Satana nu se duce la un om netrebnic, ci se duce la un nevoitor pentru ca să-l ispitească şi să-l netreb­nicească. Nu pierde timpul să facă lucrare fină în unul care nu are nici el o lucrare fină. […]