Se spune că diavolul a stat odată de vorbă cu bătrân pustnic. Avva l-a întrebat dacă sunt mulţi creştini în iad.
– Creştini?! Nu sunt, răspunse diavolul.
– Cum aşa?, se miră avva, doar creştini nevrednici au fost şi sunt încă.
– Nu-i nici un creştin acolo, spuse din nou diavolul.
– Poate că sunt şi nu-i ştii tu, stărui avva.
– Pe toţi îi ştiu, căci pe toţi îi am pe „inventar”, nu poate fi vreunul despre care să nu fiu auzit!
Avva se tot mira şi se minuna.
– Aha! strigă deodată diavolul, ştiu la ce te gândeşti: cred că la oamenii aceia care merg din când în când duminica la biserică, de ochii lumii, pe la 9-10, tot timpul plictisiţi, cu ochii pe ceas, cu o faţă obosită de la internet sau televizor, cu gândul la treburile lor, care îl slăvesc pe Dumnezeu numai cu gura, dar nu şi cu inima, fără faptele credinţei…
Da, din ăia, avem o grămadă. De astfel de oameni nu ducem lipsă, dar creştini, să ştii că nu avem nici unul.
sursa www.popasduhovnicesc.ro
