Mulțumesc, Doamne, pentru rană, căci prin ea va pătrunde într-o zi lumina.
Dă-mi, Doamne, smerenie când inima mea se înalță spre deșertăciune.
Sădește gândul bun, ca nu cumva să stărui în rea cugetare.
Dă-mi, Doamne, luciditate când pașii mei o iau pripit pe cărările ce duc spre întunericul cel mai de dinafară.
Nu mă pierde, când rătăcesc pe căi lăturalnice.
Nu-Ți retrage mâna pe care Ți-o pironesc zilnic cu neascultare.
Omoară în mine mândria pe care eu o numesc demnitate ca să-mi justific nimicnicia.
Ajută-mă, Doamne, să mă ridic când nu găsesc nimic de ce să mă agăț.
Coboară-mi mintea în inimă, ca să văd drept, ci nu strâmb.
Reaprinde-mi, Doamne, credința când aceasta ajunge un tăciune.
Dă-mi, Doamne, tărie, când sunt cel mai slab om din univers.
Permite-mi să-Ți primesc iubirea cu inima mea împietrită.
Sădește în mine nădejdea, când toate se ruinează înainte.
Spulberă orice așteptare pe care o am de la oameni și viață, și ajută-mă să primesc orice cu seninătate.
Primește-mă, Doamne, de fiecare dată așa cum știi Tu și numără-mă printre ai Tăi!
Autor: Anișoara Melnic
