Trăim o viață, dar responsabilitatea e cât pentru șapte!

297
O, om!… ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
De tot ce spui, în scris sau grai,
de pilda ce la alții-o dai,
căci ea mereu, spre iad sau Rai,
pe mulți o să-i îndrume!
 
Ce grijă trebuie să pui
în viața ta, în toată,
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus... și-n veci nu-l mai aduci,
dar vei culege roada lui,
ori viu, ori mort, odată.
 
Ai spus o vorbă – vorba ta,
mergând din gură-n gură,
va veseli sau va-ntrista,
va curăți sau va-ntina,
rodind sămânța pusă-n ea,
de dragoste sau ură.
 
Scrii un cuvânt – cuvântul scris
e-un leac sau e-o otravă!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
rămâne-n urmă-un drum deschis
înspre infern sau Paradis,
spre-ocară, sau spre slavă.
 
Spui o cântare – versul tău
rămâne după tine
îndemn spre bine sau spre rău,
spre curăție sau desfrâu,
lăsând în inimi rodul său,
de har sau de rușine!
 
Arăți o cale – calea ta,
în urma ta nu piere.
E calea bună sau e rea,
va prăbuși sau va ’nălța,
vor merge suflete pe ea,
spre Rai sau spre durere.
 
Trăiești o viață – viața ta
e una, numai una;
oricum ar fi, tu nu uita,
cum ți-o trăiești, vei câștiga
ori fericirea-n veci, prin ea,
ori chin pe totdeauna!…
 
O, om!... ce mari răspunderi ai,
tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui în grai,
ce lași prin pilda care-o dai,
pe mulți, pe mulți, mereu spre Rai
sau iad o să-i îndrume.
 
O, nu uita!... fii credincios,
cu grijă și cu teamă!
Să lași în urmă luminos
un grai, un gând, un drum frumos! –
Căci pentru toate, ne-ndoios,
odată vei da seama!...
 
 
(Traian Dorz)

Articolul Precedent
Articole postate de același autor
501

Akedia se tratează prin muncă fizică şi se tămăduieşte prin pocăinţă

Unii oamenii afirmă, din ce în ce mai des: Mintea mea este preocupată de o mulţime de lucruri, iar nu de rugăciune. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu cititul. Nici sport nu-mi vine să fac… Iar seara nu reuşesc să adorm. Sunt doborât de gânduri rele… Și vine întrebarea firească: Ce să (mă) fac? Situaţia […]