O, om!… ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
De tot ce spui, în scris sau grai,
de pilda ce la alții-o dai,
căci ea mereu, spre iad sau Rai,
pe mulți o să-i îndrume!
Ce grijă trebuie să pui
în viața ta, în toată,
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus... și-n veci nu-l mai aduci,
dar vei culege roada lui,
ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă – vorba ta,
mergând din gură-n gură,
va veseli sau va-ntrista,
va curăți sau va-ntina,
rodind sămânța pusă-n ea,
de dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt – cuvântul scris
e-un leac sau e-o otravă!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
rămâne-n urmă-un drum deschis
înspre infern sau Paradis,
spre-ocară, sau spre slavă.
Spui o cântare – versul tău
rămâne după tine
îndemn spre bine sau spre rău,
spre curăție sau desfrâu,
lăsând în inimi rodul său,
de har sau de rușine!
Arăți o cale – calea ta,
în urma ta nu piere.
E calea bună sau e rea,
va prăbuși sau va ’nălța,
vor merge suflete pe ea,
spre Rai sau spre durere.
Trăiești o viață – viața ta
e una, numai una;
oricum ar fi, tu nu uita,
cum ți-o trăiești, vei câștiga
ori fericirea-n veci, prin ea,
ori chin pe totdeauna!…
O, om!... ce mari răspunderi ai,
tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui în grai,
ce lași prin pilda care-o dai,
pe mulți, pe mulți, mereu spre Rai
sau iad o să-i îndrume.
O, nu uita!... fii credincios,
cu grijă și cu teamă!
Să lași în urmă luminos
un grai, un gând, un drum frumos! –
Căci pentru toate, ne-ndoios,
odată vei da seama!...
(Traian Dorz)
