Un prilej neașteptat

316

Virusul de mătrăgună

Vine ca un ienicer –

Să prefacă în minciună

Adevărul Sfânt din Cer.

 

Vine Dragostea s-o strice

Și Credința cea din noi,

Ca urgia să ridice

Spre biserici mult noroi.

 

Urzit de satanici ciume,

Trece ca năprasnic vânt –

Să cuprindă-ntreaga lume,

S-o doboare la pământ.

 

S-o prindă nepregătită,

De la ospăț ori popas,

Să plece neprohodită,

Fără de vreun parastas.

 

Azi, de-mbrățișarea sfântă

Și sărutul de pe-obraz,

Și creștinii se-nspăimântă,

Temându-se de necaz.

 

Cu rude – la depărtare:

Măști, mănuși ori carantin,

Fiii, fără-mbrățișare,

Doar până la poartă vin...

 

Acum nu-și dau rând la moarte

Îngroziții de pe glob:

Trupurile arse toate,

Suflete rămase-n glod.

 

Popasul din carantină –

Un prilej neașteptat,

Sufletul înspre Lumina

Să poată fi îndreptat.

 

  1. 04.2020

Elena Munteanu


Articolul Următor
Articole postate de același autor