Un prilej neașteptat

134

Virusul de mătrăgună

Vine ca un ienicer –

Să prefacă în minciună

Adevărul Sfânt din Cer.

 

Vine Dragostea s-o strice

Și Credința cea din noi,

Ca urgia să ridice

Spre biserici mult noroi.

 

Urzit de satanici ciume,

Trece ca năprasnic vânt –

Să cuprindă-ntreaga lume,

S-o doboare la pământ.

 

S-o prindă nepregătită,

De la ospăț ori popas,

Să plece neprohodită,

Fără de vreun parastas.

 

Azi, de-mbrățișarea sfântă

Și sărutul de pe-obraz,

Și creștinii se-nspăimântă,

Temându-se de necaz.

 

Cu rude – la depărtare:

Măști, mănuși ori carantin,

Fiii, fără-mbrățișare,

Doar până la poartă vin...

 

Acum nu-și dau rând la moarte

Îngroziții de pe glob:

Trupurile arse toate,

Suflete rămase-n glod.

 

Popasul din carantină –

Un prilej neașteptat,

Sufletul înspre Lumina

Să poată fi îndreptat.

 

  1. 04.2020

Elena Munteanu


Articolul Următor
Articole postate de același autor
3263

De ce de multe ori Dumnezeu pare să nu răspundă?

Adevărata dăscălie este să-l ajuți pe copil să guste din dragostea lui Dumnezeu. Și cum? Dacă părinții o trăiesc, gustă și el din iubirea asta. Copilul are nevoie de exemplul concret al părinților. Să vă binecuvânteze Dumnezeu pe cei care sunteți părinți să puteți întrupa câte ceva din virtutea dumnezeiască a iubirii, la care se […]