Nu trebuie să ne comparăm cu semenii noştri muritori, ci cu Hristos…

2067

Niciodată nu vom putea ajunge la adevărata smerenie, chiar dacă mărturisim că suntem mai răi decât toţi oamenii, pentru că aceasta înseamnă a ne compara cu semenii noştri. Adevărata smerenie presupune o altfel de comparaţie: ne comparăm pe noi înşine cu chipul omului care ni s-a descoperit în Iisus Hristos, chipul în care Dumnezeu l-a gândit pe om mai înainte de toţi vecii. Pentru noi punctul de referinţă este Hristos. El este pilda noastră. Iar dacă punctul nostru de referinţă este Domnul Însuşi, atunci smerenia nu are sfârşit. Nu ne mai putem mândri, căci ştim că adevărata smerenie este de neatins, de vreme ce este întruchipată de Hristos-Dumnezeu. Tindem spre ea, dar nu suntem în stare a o atinge în chip desăvârşit. În lumina celor spuse mai sus, înţelegem de ce Sfântul Pavel zicea: „Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu” (I Timotei 1,15). Marele Apostol putea mărturisi că el este întâiul între păcătoşi, deoarece se învrednicise de vederea lui Hristos şi cunoştea măsura la care ar trebui să se ridice omul, dacă vrea să se asemene Fiului lui Dumnezeu. Şi cu cât mai limpede Îl vedem pe Domnul, cu atât mai adâncă devine smerenia noastră.

Pe Hristos Îl întâlnim în adâncul inimii, acolo unde se zugrăveşte chipul Lui, precum arată acelaşi Apostol: „O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!” (Galateni 4, 19). Când Hristos a luat chip în inima noastră, ne coborâm mintea înlăuntrul ei şi vedem Faţa Domnului, sfinţenia şi măreţia Lui. Atunci înţelegem că smerenia nu are hotar pe pământ. Aşadar, nu trebuie să ne comparăm cu semenii noştri muritori, ci cu Hristos – pilda noastră cea desăvârşită. „V-am dat vouă pildă”, spune Domnul. El este Învăţătorul şi Stăpânul nostru.

Arhimandrit Zaharia Zaharou, Adu-ţi aminte de dragostea cea dintâi (Apocalipsa 2, 4-5) – Cele trei perioade ale vieţii duhovniceşti în teologia Părintelui Sofronie, Editura Doxologia, Iaşi, 2015, pp. 73-74


Articole Asemănătoare
1442

Citiţi Sfânta Evanghelie!

În Evanghelie sunt pasaje care ne fac inimile să ardă, care ne luminează mintea şi ne deşteaptă voinţa. Ele dau viaţă şi tărie întregii noastre fiinţe, moral şi fizic. Aceste pasaje dezvăluie aspectele în care Dumnezeu şi chipul Său din noi deja coincid, dezvăluie etapa la care am ajuns deja, poate doar pentru moment, în […]

Articole postate de același autor
819

Spre apropierea de Hristos, suntem chemați cu toții

Postul Mare este perioada liturgică în care creştinii sunt chemaţi să se apropie mai mult de Dumnezeu, cugetând la Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, conştientizând propria păcătoşenie. În seara duminicii a IV-a din Postul Mare, soborul Mănăstirii Ciuflea și credincioșii care au auzit chemarea Bisericii, s-au adunat în Sfânta Catedrală a Mănăstirii Ciuflea, participând la […]