Nu este cineva care să o cheme cu credinţă şi să nu fie ascultat

2180

Dacă cele nouă cete ale îngerilor ar cădea din cer şi ar devei demoni. Dacă toţi oamenii ar devei răi. Dacă toate făpturile, cerul, luminătorii, preoţii, animalele s-ar lepăda de Dumnezeu.

Toate aceste rele ale făpturilor, comparate cu plinătatea Sfinţeniei Născătoarei de Dumnezeu nu ar fi posibil să-l întristeze pe Dumnezeu. Deoarece numai Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu a fost în măsură să-L mulţumească pe Dumnezeu în toate. Numai aceasta stând între Dumnezeu şi oameni, pe Dumnezeu L-a făcut Fiul omului, iar pe oameni i-a făcut fii ai lui Dumnezeu.

Fără mijlocirea ei, nimeni, nici un înger, nici om, nu poate să se apropie de Dumnezeu, deoarece numai ea singură este graniţă unică între firea cea creată şi cea necreată. Numai ea este dumnezeu, imediat după Dumnezeu şi este aşezată pe locul doi, după Sfânta Treime, ca fiind Maica adevărată a lui Dumnezeu. Aceasta singură este nu numai cămara tezaurului întregii bogăţii a Dumnezeirii, ci şi cea care împarte tuturor, îngerilor şi oamenilor, toate darurile duhovniceşti şi dumnezeieşti şi strălucirile cele mai presus de fire, pe care Dumnezeu le dăruieşte creaţiei. Şi nu este cineva care să o cheme cu credinţă şi să nu fie ascultat cu milostivire. Însuşi Fiul lui Dumnezeu şi Fiu iubit al Fecioarei a dat pe Maica Sa mamă nouă tuturor şi apărătoare pentru a ne ajuta la mântuire.

Din Sfântul Nicodim Aghioritul – Maica Domnului în teologia şi imnografia Sfinţilor Părinţi, Editura Bizantină, 2002, p. 20


Articole Asemănătoare
2801

O fată înviată de Maica Domnului spre a-şi mărturisi păcatele

Mărturisesc bătrânii de pe valea Bistriței că prin anii 1934-1935, în satul Izvorul Muntelui, Ceahlău, s-a petrecut un fapt cu totul neobișnuit. O fată din sat, ca de 20 de ani, necăsătorită, păștea oile pe munte. Iar din lucrarea vrăjmașului, un țăran a căzut cu dânsa în păcat. Fiindu-i rușine să n-o afle părinții și-a […]

Articole postate de același autor
5752

Doctorie împotriva stresului

Cu cât oamenii se îndepărtează mai mult de viaţa cea simplă, firească, şi înaintează spre lux, cu atât creşte şi neliniştea din ei. Şi cu cât se îndepărtează mai mult de Dumnezeu, este firesc să nu afle nicăieri odihnă. De aceea umblă neliniştiţi, chiar şi împrejurul Lunii, precum cureaua maşinii împrejurul roţii nebune – în vechile […]