Primul sfat pe care vi-l dau: să nu bravaţi! Să nu ţineţi crucile afară! Să nu faceţi ca Sfântul Petru: „Dacă toţi Te vor părăsi, eu nuuu!” Ce consider eu cel mai important: să vă daţi seama care-i deosebirea între a brava şi a face ce vrea Dumnezeu. Asta aş vrea s-o înţelegeţi foarte bine, pentru că de asta depinde tot ce veţi face în viitor.
Să nu facem, nimeni dintre noi, ca Petru, când a spus: „Dacă toţi Te vor părăsi, eu nu, Doamne!” Nu! Ci: Doamne, Tu învaţă-mă, Tu înţelepţeşte-mă, Tu luminează-mă, Tu întăreşte-mă, ca să nu Te părăsesc! Nu că eu nu Te voi părăsi! Adică nu: eu, eu, eu, eu, eu! Ăsta e orgoliu: eu!
Ce se spune la tunderea în monahism – tăierea voii tale. Asta vrea Dumnezeu, nu numai de la monahi. Primul cuvânt pe care l-a spus Dumnezeu lui Adam şi Evei a fost tăierea voii: „Din toate roadele gustaţi, numai din cel care spun Eu, nu!” – deci: „Faceţi voia Mea, nu voia voastră!”
Tăierea voii proprii. Înfrânare. Primul cuvânt pe care l-a spus oamenilor după ce i-a creat este înfrânare, şi pe urmă le-a spus: „Stăpâniţi toate şi nu vă lăsaţi înrobiţi!” Or, madam Eva, din orgoliu, a devenit roaba lui satana. Când i-a spus: „Nu veţi muri, veţi fi dumnezei”. „Vai, ce bine mi-ar sta mie ca dumnezeoaică!”
Extras din ”Viața mea Mărturia mea”, Părintele Adrian Făgețeanu, Editura: Areopag, 201
