Suntem ființe minunate și ne mirăm neîncetat câte taine sunt în jurul nostru, de neînțeles pentru noi. Tot ceea ce am înțeles până acum este foarte puțin.
Suntem o mare taină, îndeosebi pentru noi înșine. Ce suntem? – cugetăm la asta, dar nu știm. Nimeni nu ne-a întrebat când ne vom naște, nimeni nu ne-a întrebat când trebuie să părăsim această planetă. Viața noastră este foarte scurtă. Dar și pentru această vreme scurtă a vieții ne sunt date multe posibilități să ne desăvârșim în bine. Să ne întoarcem spre Binele desăvârșit. Abia atunci ni se va lărgi orizontul și lucrurile ni se vor limpezi: de ce există această lume și pentru ce este așa. Vom înțelege că suntem călcători de lege. Că neîncetat tulburăm dragostea, pacea și bucuria. Și, dacă ne unim cu Izvorul Vieții, totul se limpezește. Noi, creștinii, suntem chemați să răspândim pacea dumnezeiască, să lărgim atmosfera cerurilor, care este pacea și bucuria îngerească. Puțini la număr sunt cei ce pot pricepe că oamenii trebuie să fie așa – izvor al binelui, păcii și liniștii.
Cu rugăciunile Preasfintei Maici, ale îngerilor și sfinților, Dumnezeu ne va mântui și feri de mari necazuri. Dacă ne-am uni în cuget, ar fi mare putere și nimeni nu ar putea să se împotrivească. Este putere dumnezeiască unită.
(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Pace și bucurie în Duhul Sfânt, Editura Predania, București, 2010, p. 91)
