În general vorbind, conştiinţa faptului că purtarea lor îi răneşte pe cei dragi, îi ajută mult uneori pe oameni să evite gesturi nedemne ori să-şi învingă patimile, aşa cum s-a întâmplat cu celebrul rocker Viaceslav Butusov.
La un moment dat, acesta suferea de o depresie cumplită, îl chinuiau gândurile de sinucidere şi, bineînţeles, că starea aceasta era o mare povară pentru toată familia lui. Butusov spunea că acea perioadă din viaţa lui poate fi numită una de abrutizare, de nesimţire.
Cum a reuşit să iasă din acea stare? Iată ce povestea el însuşi: „Oricât de straniu ar părea, asta s-a petrecut atunci când Angelica, soţia mea, m-a pus, pur şi simplu, în faţa faptului. Mi-a zis: «Înţelege-mă, sunt la mijloc copiii; la urma urmei, mai sunt şi eu. Noi de ce trebuie să suferim?». Şi mi s-a făcut ruşine... Până atunci nu credeam că poate exista un deznodământ fericit sau măcar unul pozitiv, însă Angelica a găsit în mine un ultim rest de ruşine”.
Există oameni care s-au lăsat de băutură şi/sau de droguri, doar fiindcă au văzut că, din cauza patimii lor distrugătoare, piere familia lor. Într-un anumit moment, Domnul le-a arătat pe calea vieţii semnul: „Eşti aşteptat acasă!”, iar asta i-a ajutat să-şi depăşească slăbiciunile şi să salveze familia.
În cazul lui Viaceslav Butusov, o foarte mare însemnătate a avut faptul că muzicantul a venit atunci la Ortodoxie, a început să se îmbisericească, şi asta l-a ajutat să se smulgă din adâncul întristării şi deprimării.
Pe lângă responsabilitatea faţă de oamenii apropiaţi pentru toate faptele noastre, o „frână” foarte puternică este aducerea-aminte constantă de faptul că întemeiem o familie pentru dragoste şi fericire, nu pentru ciocniri, certuri şi permanente „reglări de conturi”.
De exemplu, uneori soţii, la începutul vieţii lor de familie, trăiesc în bună înţelegere, aproape că nu se ceartă, dar după ce trece un an sau doi încep problemele: lupta pentru şefie în familie, necontenitele şicane şi cicăleli, ciondăneli cu privire la cine ce trebuie să facă, cine e vinovat, cine are dreptate şi aşa mai departe. Atunci, cei doi trebuie să-şi învingă pornirile, să facă o pauză şi să se gândească: „De ce ne-am adunat aici? De ce ne căsătorim şi ne întemeiem o familie? Ca să ne jucăm de-a «cine-i mai tare», să ne otrăvim viaţa unul altuia, să ne luptăm mereu pentru putere şi să ne susţinem propria «dreptate», sau ca să ne iubim unul pe altul şi să fim fericiţi împreună?”.
Fericirea fără dragoste este (mai ales în familie) ceva imposibil, şi nimic nu omoară cu atâta succes sentimentul dragostei, ca iritarea, mânia, mândria şi egoismul.
Capacitatea de a te opri, de a face o pauză pentru a sta şi a te gândi ce va fi mai departe şi, în general, ce faci de fapt, este o mare calitate, indispensabilă nu doar în viaţa de familie, ci în orice situaţie.
(Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2013, pp. 96-97)
