Duminica Fiului Risipitor, în care am poposit, este încercarea de a reveni din exilul păcatelor. Tatăl, deci Dumnezeu, doar în urma regretului şi al sincerei pocăinţe, ne miluieşte şi ne reprimeşte acasă.
Ne simţim acasă doar acolo unde în preajmă este Dumnezeu, apropiaţii şi unde dăinuie pacea şi dragostea.
ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove
Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu (Luca 16, 15) În Duminica Vameșului și a Fariseului, a liturghisit la Catedrala mitropolitană „Nașterea Domnulului” din Capitală. Enoriașii uniți în cuget şi gândire cu Arhiereul, au […]
Odată, într-un sat, slujea un preot evlavios la o biserică veche, foarte joasă. A rostit: „Uşile, uşile, cu înţelepciune…” a luat în mâini Sfântul Aer şi a început să-l mişte deasupra Sfintelor daruri. În timp ce preotul rostea Crezul, deodată din tavanul Sfântului Altar a căzut o şopârlă chiar în Sfântul Potir şi s-a înecat. […]
