Vedeţi că într-un cuvânt este cuprinsă toată mântuirea? O stare de dispoziţie interioară. De ce să fim trişti? A Înviat Hristos! Suntem botezaţi, avem înger păzitor, Dumnezeu ne învaţă: „Cereţi-Mi, că Eu vă dau. Cine-ţi dă piatră în loc de pâine? Şi Eu să nu vă dau vouă pâine, puţin credincioşilor?” Asta este puţină credinţă! Încercaţi, nu vă lăsaţi deloc! La măsura voastră.
Mulţumiţi-vă cu daruri mici, nu cereţi daruri mari. Este o greşeală! Un dar pe care îl ai nu e mic, este tocmai ce-ţi trebuie ţie! Dar omul, în nesăbuita lui mândrie şi dorinţă, vrea tot cerul într-o clipă! Nu! Tot cerul este al tău dacă eşti prezent şi smerit! Nu se poate fără smerenie nimic.
Să ştiţi! Există o carte Viaţa Sfântului Nifon. Pe acest sfânt îl caracterizează îndeosebi smerenia. Şi să vedeţi ce descoperire a avut de la Dumnezeu, nici nu vă daţi seama: la moarte au venit sfinţi cuvioşi şi mucenici să-l ia, a venit chiar Mântuitorul. Pentru că el a zis: „Doamne, cât aş fi eu de fericit să vii şi Tu la moartea mea!”. L-au luat dinainte să-şi vadă locul în cer. Toate aceste lucruri le realizează smerenia. Asta-i singura cale. Dar nu vă desconsideraţi, că e cu neputinţă să faceţi ce a făcut Sfântul Nifon. Nu! La măsura ta, străduieşte-te şi tu. Sfântul Apostol Pavel spune: „Împărăţia cerurilor se ia cu năvală”. La un concurs aleargă mulţi, dar cine aleargă sincer nu aleargă degeaba. Cine se duce la concurs să nu se gândească că nu câştigă. Toţi câştigă în final dacă au alergat cinstit, însă numai unii iau premii.
Din Arhim. Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, p. 204-205
