Mă căiesc înaintea Ta, Preamilostive Doamne!

220

Pentru toate păcatele oamenilor, eu mă căiesc înaintea Ta, Preamilostive Doamne. Cu adevărat, sămânţa tuturor păcatelor curge prin sângele meu! Cu eforturile mele şi cu mila Ta, eu înăbuş acest mănunchi viclean de buruieni zi şi noapte, aşa încât nici o neghină să nu poată răsări în ţarina Domnului, ci numai grâu curat (cf. Matei 13, 24-30).

Mă căiesc pentru toţi cei ce sunt necăjiţi, care se clatină sub povara grijilor şi nu ştiu că trebuie să-Ţi încredinţeze Ţie toate grijile şi necazurile lor.

Pentru cel slab chiar şi cea mai neînsemnată grijă este insuportabilă, dar pentru Tine un munte de griji este ca un bulgăre de zăpada aruncat într-un cuptor încins.

Mă pocăiesc pentru toţi bolnavii, fiindcă boala este rodul păcatului. Când sufletul este curăţit prin pocăinţă, boala dispare odată cu păcatul, iar Tu, Veşnica mea sănătate, fă-Ţi sălaş în sufletul meu.

Mă pocăiesc pentru necredincioşi, care prin necredinţa lor adună necazuri şi boli atât asupra lor, cât şi asupra prietenilor lor.

Mă pocăiesc pentru toţi cei ce-L hulesc pe Dumnezeu, care hulesc împotriva Ta, fără să ştie că ei hulesc împotriva Stăpânului Care-i îmbracă şi-i hrăneşte.

Mă pocăiesc pentru toţi ucigaşii de oameni care iau viaţa altora spre a şi-o păstra pe a lor. Iartă-i, Mult Milostive Doamne, fiindcă nu ştiu ce fac (cf. Luca 23, 34). Fiindcă ei nu ştiu că nu există două vieţi la fel în univers, ci una, şi că nu există doi oameni la fel în univers, ci unul.

Mă pocăiesc pentru toţi cei ce depun mărturie mincinoasă, fiindcă în realitate ei sunt ucigaşi de oameni şi sinucigaşi.

Pentru toţi fraţii mei care sunt hoţi şi care sunt lacomi după avuţii inutile, eu plâng şi suspin, fiindcă aceştia şi-au îngropat sufletul lor şi n-au nimic cu care să vină înaintea Ta.

Pentru cei trufaşi şi lăudăroşi, plâng şi suspin, fiindcă dinaintea Ta ei sunt precum cerşetorii cu buzunare goale.

Pentru toţi beţivii şi mâncăii, plâng şi suspin, fiindcă ei au devenit robi ai robilor lor.

Pentru toţi adulterinii, mă pocăiesc fiindcă ei au trădat încrederea Duhului Sfânt, care i-a ales spre a forma o nouă viaţă printr-înşii. În schimb, ei au preschimbat viaţa de slujire într-o viaţă de distrugere.

Pentru toţi clevetitorii, mă pocăiesc, fiindcă ei au transformat prea preţiosul Tău dar, cel al vorbirii, în nisip ieftin.

Pentru toţi cei ce distrug căminul şi casa aproapelui şi pacea acestuia, eu mă căiesc şi suspin, fiindcă ei îşi agonisesc blestem asupra lor şi a poporului lor.

Pentru toate limbile mincinoase, pentru toţi ochii plini de suspiciune, pentru toate inimile furioase, pentru toate stomacurile nesătule, pentru toate minţile întunecate, pentru toată reaua voinţă, pentru toate cugetele necurate, pentru toate simţămintele ucigaşe, mă pocăiesc, plâng şi suspin.

Pentru întreaga istorie a omenirii de la Adam şi până la mine, păcătosul, mă pocăiesc; fiindcă toată istoria este în sângele meu. Fiindcă eu sunt în Adam şi Adam este în mine.

Pentru toate lumile, mari şi mici, care nu se cutremură dinaintea înfricoşatei Tale prezente, eu plâng şi strig: O, Stăpâne Multmilostive, ai milă de mine şi mă mântuieşte.

 

(Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, "Rugăciuni pe malul lacului")


Articole postate de același autor
648

Izolarea și singurătatea

Vara este anotimpul în care oamenii simt nevoia să se plimbe, să iasă la iarbă verde, să comunice mai mult cu ceilalți în aer liber. Este, totodată, perioada din an în care oamenii își acoperă propria izolare sufletească în fața altora, în care suflul interior pare să prindă aripi în pofida tuturor problemelor, în care […]