Actualitate

Lăcomia pântecelui este un păcat, unul din păcatele de moarte

300

Lăcomia pântecelui este un păcat, unul din păcatele de moarte. Lacomii au ca deviză „Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri” (Isaia 22, 13; I Corinteni 15, 32); în adânc ei sunt materialişti şi necredincioşi. Un simbol al lăcomiei pântecelui este porcul, animalul necurat la care se referă şi Evanghelia (Luca 15, 15-16), care este lacom şi mănâncă continuu. Nu fi deci ca animalul; pune-ţi măsură. Lăcomia pântecelui are şi urmări sociale şi naţionale. Este una din cauzele pentru care nu se nasc copii, adică o cauză a problemei noastre demografice.

Să nu vi se pară ciudat; în anii copilăriei noastre pâinea era o turtă de mălai – o astfel de pâine mâncam în satul nostru. Familiile erau cu mulţi copii. Mama frământa şi cocea în propriul cuptor. Bunica noastră striga: „Copii, veniţi să mâncaţi!”. Punea pe masă pâinea de orz, făcea semnul crucii, o tăia ca pe anaforă şi spunea: „Fiţi atenţi, copiii mei, să nu cadă pe jos nici o firimitură; fiecare firimitură este Hristos... Şi mâncau sărmanii copii pâinea de orz cu ceapă şi măsline şi erau foarte sănătoşi, cu obrajii ca macii. N-o spun eu, o spun cei care cercetează lucrurile; cât mănâncă acum un copil, mâncau înainte cinci. De aceea, acest unul îşi are creierul la frigider.

Din Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani - Predici ale Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Kandiotis, vol. XIII, traducere Valeriu Paloş, Editura Metamorfosi, 2013, p. 59


Articole Asemănătoare
8652

Despre o femeie a zis că îşi va da copilul diavolului sau din nou despre blestem

Trăia cândva o familie evlavioasă în Constantinopol, în frică şi iubire de Hristos. Au hotărât, într-un anumit moment al vieţii lor, ca de atunci să trăiască o viaţă de înfrânare, fără legături trupeşti. Diavolul, însă, îl ispitea pe bărbat cu gânduri de aprindere trupească, încercând să-i slăbească voinţa. Până la urmă, bărbatul a cedat ispitei […]

Articole postate de același autor
52

Ispitele ne învață meşteşugul luptei duhovniceşti

De fapt, ispitele corespund întotdeauna slăbiciunii firii omeneşti. Celor mai tari în credinţă, le rânduieşte Dumnezeu ispite mai grele, ca să sporească în sfinţenie şi să se învrednicească de cununi mai mari. Iar celor slabi în credinţă şi răbdare, le rânduieşte pronia divină ispite uşoare, ca să le poată birui şi să nu deznădăjduiască. Iată […]