Ce trebuinţă ai, omule, să cauţi cărţi multe, care să te povăţuiască pe tine spre folos şi să întrebi pe toţi dascălii, zicând: „Spuneţi-mi, cum mă voi mântui?”. Iată, toate cărţile cele învăţătoare în două cuvinte încap, adică: întru frica lui Dumnezeu şi întru a avea pe Domnul înaintea ochilor, totdeauna. Să iei aminte la tine însuţi, precum se cade, şi vei înţelege toate poruncile lui Dumnezeu şi să le ţii pe ele. Pentru că aşa sfinţii cei ce au fost din veac au plăcut lui Dumnezeu: prin cunoştinţă curată şi prin neschimbate fapte. Iar alţii dintre dânşii nici n-au avut cărţile sfinţilor, nici nu i-au învăţat dascălii cele de folos și, de la Adam până la Moise, în multe feluri au trăit. Deci, spune-mi mie cum au plăcut lui Dumnezeu Abel, Enoh, Noe, Melchisedec, Avraam, Isaac şi Iacov şi ceilalţi drepţi care au fost mai înainte de Moise? Ei n-au învăţat carte, precum s-a zis, nici vreun dascăl dintre oameni nu i-a învăţat pe ei, în afară numai de predania cea din viu grai şi de gândurile bune, de a avea pe Dumnezeu înaintea ochilor, de-a pururi.
De asemenea, şi după întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, ştim pe mulţi că au fost oameni simpli, şi la cuvinte şi la înţelegere, unii dintre dregători fiind aşa, iar alţii, din poporul de rând, unii dintre ei fiind păstori de oi ori alte îndeletniciri având, și nu numai bărbaţi, ci și femei au alergat la Dumnezeu şi au săvârşit poruncile Lui. Deci arătat este că, luând aminte la cuvintele cele mai sus-zise, le-au şi împlinit întocmai. Dar acum să nu iei pricină omule, cu arătate dovezi, zicând cu greşeală: „Prost sunt şi fără de ştiinţă; cum, dar, pot să fac poruncile Domnului?”. Iată că s-a arătat ţie acum în ce fel vei plăcea lui Dumnezeu şi să nu mai zici: „Nu pot”, căci de vei voi, împreună cu aceştia, te vei apropia de Stăpânul, ca David, zicând: „Bunătate şi învăţătură şi cunoştinţă mă învaţă, căci poruncilor Tale am crezut”. Şi iarăşi: „Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu”. Şi încă: „Ajută-mi, şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale pururea”. Pentru că tot cel ce cere va lua, şi cel ce caută află, şi celuia ce bate i se va deschide.
Să nu zici iarăşi: „În lume sunt şi cu grijile lumeşti legat sunt şi nu pot să fac toate poruncile Domnului”. De vei voi acum ca desăvârşit să le faci pe ele şi să te lepezi de lume şi să-ţi iei crucea ta ca să mergi în urma Domnului Tău, lucru care mai bun îţi este ţie decât toate, apoi eşti liber să o faci. Iar de nu poţi să faci aceasta, apoi, şi în lume fiind, sileşte-te să placi lui Dumnezeu; căci se poate, şi în lume fiind, ca cineva să facă poruncile lui Dumnezeu, pentru că multe chipuri de pocăinţă şi de mântuire a oamenilor sunt.
Într-o rânduială de viaţă este fiecare, iar de va voi să se nevoiască, să gândească tare, în mintea sa, că sfinţii cei vechi, în lume fiind, împreună cu femeile şi cu copiii petrecând şi în bogăţie şi în case mari fiind, alţii încă stăpânind şi popoare întregi, care li se încredinţaseră de la Dumnezeu, şi durere multă şi grijă de lucrurile cele pământeşti având, au plăcut şi lui Dumnezeu întru toate, precum au fost Avraam, Isaac şi Iacov, David şi Iosif şi Iov. Aceştia toţi au fost în lume, trăitori împreună cu femeile. Dar, şi aşa, toate poruncile Domnului le-au făcut. Dumnezeului nostru slavă! (Sfântul Ghenadie)
Proloagele, volumul I, Editura Bunavestire, p. 515
