Omului i se dăruieşte un înger păzitor ca pe un frate mai mare care, fiind mai apropiat de Dumnezeu şi având mai multă îndrăzneală, se roagă pentru fratele său mai tânăr.
Iar omul îl roagă pe îngerul său păzitor ca pe fratele său mai mare să-l protejeze şi să se roage pentru el, întrucât acesta are mai multă îndrăzneală către Dumnezeu. De câte ori ne şopteşte în urechea sufletului nostru: „Nu face asta!” sau „Fă asta!” sau „Fii atent aici!”. Sunt multe astfel de situaţii referitoare la cei ce au ochii sufletului deschişi.
Nu uitaţi parabola grădinarului şi a smochinului neroditor din Sfânta Evanghelie. „Lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor; iar de nu îl vei tăia” (Luca 13, 8-9). Grădinarul e simbolul sfântului îngercare are grijă de om până când acesta rodeşte şi e mântuit. În Pateric aflăm multe lucruri scrise despre implicarea îngerilor în cele ale omului – ei au fost văzuţi plângând, în vreme ce aceia pe care-i apărau tocmai păcătuiau. Gândiţi-vă cât de mult s-au rugat ei pentru aceştia! „Lacrimile” lor exprimă dragostea şi compasiunea lor faţă de oameni.
Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 351
