Povestea măgarului căzut in fîntînă

8855

Într-o bună zi, măgarul unui țăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce țăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, țăranul hotărî ca măgarul și-așa era bătrân, iar fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată și-odată. El a ajuns la concluzia că nu mai merita osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânii.

Așa că țăranul își chemă vecinii, ca să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă câte o lopată și începu să arunce de zor pământ înăuntrul fântânii. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea și se puse și mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după câteva lopeți bune de pământ, măgarul se potoli și tăcu. Țăranul privi în adâncul fântânii și rămase uluit de ce văzu.

Cu fiecare lopată de pământ, magarul cel bătrân făcea ceva neașteptat: se scutura de pământ și pășea deasupra lui. În curând, toata lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânii, sări și ieși fremătând…

Viața vă aruncă poate și peste tine cu pământ și cu tot felul de greutăți…

Însă, secretul pentru a ieși din fântână este să te scuturi de acest pământ și să-l folosești pentru a urca un pas mai sus. Fiecare dintre greutățile noastre este o ocazie pentru un pas înainte. Putem ieși din adâncurile cele mai profunde dacă nu ne dăm bătuți. Folosește pământul pe care ți-l aruncă peste tine ca să mergi înainte. Amintește-ți de cele 5 reguli pentru a fi fericit:

1) Curăță-ți inima de ură, frică, egoism;

2) Scutește-ți mintea de preocupări inutile;

3) Simplifică-ți viața și fă-o mai frumoasă;

4) Dăruiește mai mult și asteaptă mai puțin;

5) Iubește mai mult și … scutură-te de pământ, pentru că în viața asta, tu trebuie sa fii soluția, nu problema.

sursa – http://filedelumina.ro/2013/01/07/povestea-magarului/


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole postate de același autor
5293

Am căutat iubirea

  Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă ca pe un cer de cântec în lumea de dureri. Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă. Şi-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri. Am căutat iubirea ca patrie voioasă ca pe-un pământ edenic de pace troienit, să spun odată clipei: „Rămâi, eşti prea frumoasă!” Şi-am străbătut […]