În mod liber ne îmbrăcăm fie cu haina bucuriei, fie cu haina rușinii

2864

Sufletul omului, chemat la mântuire, prin însăși firea sa însetează în viața de pe pământ după întâlnirea cu binele, pretutindeni încearcă să împrumute, să adune, să găsească binele. Acest ”bine” se aseamănă cu niște fire din care omul își țese haină de nuntă, haină în care se va înfățișa înainte Domnului și în care va rămâne pentru veșnicie.

Haina țesută din firele bunătății și ale dragostei se va lumina, va străluci în lumina Domnului, iar cea țesută din firele răutății, a lucrurilor păcătoase, se va întuneca și mai mult față de lumina cerească, va rușina și va provoca mare suferință celui care se va întâmpla să fie îmbrăcat în ea.

Cu propriile noastre mâini, cu propria noastră voință – deși imperfectă, slăbănogită de păcat – în mod liber ne îmbrăcăm fie cu haina bucuriei, fie cu haina rușinii. Acel dar pe care ni l-a făcut Dumnezeu nouă oamenilor ca și cununii creației sale – darul libertății – pe care Însuși îl ocrotește, prin faptul că nu ne forțează să facem ceva – acel dar nu-l păstrăm și deseori fără băgare de seamă îl punem în slujba păcatului. Iar odată ce l-am pus în slujba păcatului, cum îl vom repune în slujba binelui, atunci când puterile ne sunt slăbănogite? Cu propriile noastre puteri nu-l putem repune, dar prin puterea Harului Domnului putem: la Dumnezeu toate sunt cu putință. Atâta timp cât sufletul nostru se află pe calea spre Împărăția lui Dumnezeu, cât mai avem vreme, să ne îndreptăm și să ne întărim voința noastră slabă și neputincioasă cu ajutorul Harului lui Dumnezeu, în care vom găsi puterea și sprijinul în lupta cu răul.

Viața este o trudă. Trebuie să ne învățăm să trăim cu înțelepciune întru Hristos și atunci totul în jurul nostru se va umple de sens și va dobândi valoare pentru veșnicie. Dacă vom fi atenți, atunci circumstanțele din viața noastră vor deveni ”stareții” noștri,  ne vor învăța ascultarea față de Dumnezeu, ne vor ajuta să ne parcurgem drumul vieții în răbdare și dragoste, dobândind mântuirea. Oriunde ne-am afla, pretutindeni ne înconjoară posibilitatea mântuirii: în orișice condiții ne-ar pune viața – avem posibilitatea de a ne maturiza și a ne desăvârși.  Viața noastră, în orice circumstanță poate deveni o cale care ne duce spre bine, spre bucurie, care ne este accesibilă deja aici, pe pământ.

sursa http://lib.pravmir.ru/library/readbook/390

traducere şi adaptare Adelina Benea


Articole Asemănătoare
3344

Care este numele bucuriei?

Omul nu este cu adevărat om decât atunci când răspândește bucurie, așa cum și izvorul nu este izvor dacă nu izvorăște. Și precum meandrele îndepărtate ale râului nu-și mai “amintesc” de unde au pornit, așa și omul a uitat Esențialul. Prin urmare, a fost necesar să apară filosofii, etimologic vorbind cei care “iubesc înțelepciunea” și […]

Articole postate de același autor
2727

Preotul Maxim Melinti – slujitorul care inspiră noua generaţie

Trăim într-o societate dominată de multiple stereotipuri. Iar cu referire la slujitorii Bisericii acestea sunt de câteva ori mai multe. Dar, cunoscându-l şi comunicând mai mult cu preotul Maxim Melinti, descoperi o pleiadă nouă de slujitori. Îl poţi întâlni la maraton pe bicicletă, stând cu tinerii într-un local la o cafea, botezând şi cununând deţinuţi, […]