Ierusalim: A venit Sfânta Lumină (VIDEO)

142

Sfânta Lumină s-a pogorât sâmbătă, 1 mai 2021, în jurul orei 13:55, la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Ceremonia a fost condusă de Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, și s-a desfășurat cu participarea a maximum 2.500 de credincioși, ca urmare a restricțiilor impuse din cauza pandemiei.

Ceremonia pogorârii Sfintei Lumini este un eveniment de maximă importanţă pentru Biserica Ortodoxă.

Ceremonialul începe în dimineaţa Sâmbetei Mari şi are mai multe etape. Se sting toate candelele dinăuntrul Bisericii, iar Mormântul lui Hristos este pecetluit cu ceară curată.

După ora 12:00, în Biserică intră Patriarhul grec ortodox al Ierusalimului şi începe tradiţionala procesiune care presupune înconjurarea de trei ori a Sfân­tului Mormânt.

După Procesiune se desicilează Mormântul şi schevofilaxul, un cleric care are în grija sa obiectele și veșmintele liturgice, duce în mormânt candela „neadormită” stinsă, care urmează să se aprindă de la Sfânta Lumină.

În continuare, Patriarhul se dezbracă de veşmintele arhiereşti pentru a arăta smerenie şi evlavie faţă de Iisus Hristos şi rămâne îmbrăcat numai cu un stihar alb.

După ce ia patru mănunchiuri de câte 33 de lumânări fiecare, intră în Mormânt. Împreună cu el intră şi reprezentantul armenilor, care are dreptul să stea în încăperea îngerului, o anticameră a Sfântului Mormânt, de unde îl urmăreşte pe patriarh.

Acolo se crede că a stat îngerul care s-a arătat Mariei Magdalena după Învierea Mântuitorului.

Înăuntrul Mormântului propriu-zis, patriarhul citeşte în genunchi rugăciunea specială şi îl roagă pe Iisus Hristos să dăruiască Lumina ca binecuvântare şi sfinţire pentru oameni. Apoi, în urma rugăciunii, lumina sfântă se arată şi se răspândeşte în Biserică.

În acelaşi timp aprinde şi candela „neadormită” din lăuntrul Mormântului. Ceremonia se plineşte cu ieşirea Patriarhului şi împărţirea flăcării sfinte.

Sursa: basilica.ro

 


Articole postate de același autor
817

„Doamne, nu sunt vrednic…!”, de Traian Dorz

Doamne, nu sunt vrednic să-mi înalț spre Tine ochii ce-au sclipire încă spre ispite, mâinile ce-au încă urme de rușine, buzele ce-au încă vorbe nesfințite… Doamne, nu sunt vrednic să-Ți dezleg cureaua încălțării Tale când îmi vii în casă, peste-a tale glezne albe cum e neaua lacrimile mele urme negre lasă. Doamne, nu sunt vrednic […]