Pilda celor zece leproși e mereu actuală.
Prea puțini știu a mulțumi pentru binele ce li s-a făcut. În timp conștientizăm că avem nevoie să exprimăm această mulțumire, să îmbrățișăm pe cineva, cu recunoștință și apreciere. Dar uneori e prea târziu.
Nu suntem deplin recunoscători părinților, bunicilor, educatorilor, dascălilor, care au pus efort și suflet ca să ne vadă crescuți și puși la cale, cum se zice în popor.
Nu știm nici să mulțumim celor care ne fac viața mai plină, mai confortabilă, mai curată...
Pășim cu aer de superioritate pe lângă măturătorul din curte, pe lângă gunoier, pe lângă femeia de serviciu, fără să ne gândim în ce s-ar transforma, fără ei, locul în care trăim și muncim.
Discutam cu o doamnă care câștigă un ban în plus aducând în ordine niște oficii la ora șase dimineață. Mergea la serviciu entuziasmată și fericită, zicând că este tratată cu multă dragoste și respect pentru tot ce face. „Mai în fiecare dimineață șefa acestor oficii mă invită să bem câte o cafea. Între timp mai povestim și împărtășim din viața noastră de zi cu zi.
Cât de mult îmi place să vin aici și uneori mă prind la gândul că nu atât pentru banii primiți, cât pentru atitudine și comunicare”, a mărturisit doamna.
Deci sunt de ajuns câteva clipe pentru a manifesta recunoștința și a-i inspira pe cei din jur să fie mâine mai buni decât azi.
Să nu omitem aceste clipe din cotidianul nostru.
Dar, în primul rând, să nu ne scape a mulțumi Domnului, fără de care nu am fi în stare să înfăptuim CEVA și să devenim CINEVA.
Preot Octavian Moșin
