O zi liniștită de sâmbătă, petrecută în rugăciune împreună cu Sfânta Fericită Matrona, a cărei pomenire o săvârșim astăzi.
Mulți o cheamă în rugăciuni, îi simt ajutorul și îi cer mijlocirea înaintea Domnului, însă nu întotdeauna ne amintim să o cinstim tocmai în ziua în care Biserica ne-o pune atât de aproape.
Sfânta Matrona rămâne una dintre cele mai iubite și mai cinstite sfinte ale vremurilor noastre. Prin modestia ei, prin jertfa vieții sale și prin darurile primite de la Dumnezeu, a intrat adânc în evlavia poporului. A călăuzit, a mângâiat, a descoperit lucruri ascunse și a întărit suflete în vremuri grele de prigoană, iar această apropiere o simțim și astăzi, noi, cei care o chemăm cu credință.
Frumos ar fi să ne amintim mai des de sfinții din calendar, nu doar ca de niște nume trecute în filele unei zile, ci ca de niște ajutori și mijlocitori reali în nevoile vieții noastre.
Și mai de folos ar fi ca, odată cu rugăciunea către ei, să le cunoaștem și viața. Numai exemplele vii ale unor oameni care au trăit asemenea nouă, deși în alte timpuri și în alte locuri, au puterea să ne întărească și să ne adeverească în credință.
Sfințenia nu se dobândește dintr-odată și nici nu este rezervată unor oameni aparte. Ea se lucrează toată viața, zi de zi, prin răbdare, prin luptă, prin căderi și ridicări.
Iar sfinții ne rămân aproape ca niște prieteni adevărați sprijinindu-ne, încurajându-ne și mijlocind pentru noi înaintea lui Dumnezeu.
Pr. Octavian Moșin
