Toată lumea recunoaște că avem nevoie de comunicare cu semenii noștri. Dar de una constructivă, în care să împărtășim experiență, cunoștințe, să învățăm a asculta, a reacționa sănătos. Dar de multe ori aceste discuții sunt din start șederi inutile, pălăvrăgeală curată!
La un păhar de vorbă suntem experți și maeștri în toate! Putem comenta, explica pe orice temă și suntem capabili să venim cu recomandări în toate domeniile!
Văd adesea oameni frumoși care își îngroapă tinerețea, capacitățile și viața însăși într-un păhar de tărie.
Totul începe parcă într-o glumă. Seara servim un păhar de vin sau de bere. Mai stăm un pic cu colegii, prietenii, ca să ne relaxăm după o zi tensionată. Mai întâi o dată pe săptămână, apoi zilnic, până când ajungem să nu ne mai putem detașa de muncă altfel. De aici până la o viață dezordonată și plină de patimi nu e decât un pas. Un pas pe care, dacă îl faci, intri într-un labirint din care poți ieși doar printr-o minune, adesea foarte târziu, când ne bate la ușă alarma că GATA MURIM.
De aceea să avem grijă să nu hrănim patimile din noi, să le oprim din fașă. Să spunem NU pornirilor păcătoase și DA unei vieți virtuoase.
Seara poate fi frumoasă și la o cină cu familia, unde să discutăm despre provocările zilei trecute. Stresul cotidian poate fi depășit și printr-o plimbare în parc. Prieteniile se întăresc mai mult când facem lucruri utile împreună. O rugăciune rostită la o masă ne unește cu adevărat, sticla golită ne dă doar iluzia că avem oameni aproape.
Să nu uităm: axa vieții noastre duhovnicești este Hristos. Dacă te ții de Dumnezeu, știi de unde vii, încotro te îndrepți și mai dobândești și înțelepciunea de a ști cum să mergi!
Preot Octavian Moșin
