Cât de plăcut răsună salutul „Hristos a Înviat!” în aceste zile, când cei mai mulți încă poartă în suflet amprenta Învierii.
Un creștin îmi spunea că, în perioada pascală, acest salut devine o adevărată mărturie: ne amintește că rostul vieții nu se oprește la ceea ce este trecător, ci se deschide spre Înviere.
Astăzi am trăit și bucuria de a fi în preajma mai multor copii și tineri, într-un pelerinaj. Mi s-au părut luminoși și frumoși - poate chiar mai așezați decât altădată, deși la fel de vii și gălăgioși, cum le este firea. Vorba clasică: „Unde ai văzut babă frumoasă și copil cuminte”.
Avem, totuși, copii buni, educați, cu bun-simț, prietenoși și deschiși. Rămâne să-i ajutăm să nu se risipească, să nu se împotmolească în ceea ce le poate tulbura curăția sufletului.
A fost suficient să-i desprindem pentru câteva ore de telefoanele mobile ca ei să descopere altceva: jocuri, povestiri, bucuria de a fi împreună. La început erau neliniștiți, căutau ecranele, spuneau că se plictisesc. Dar, încet, au uitat de ele și și-au regăsit bucuria simplă a jocului și a prezenței.
Poate că aceasta este una dintre marile noastre responsabilități: să-i ajutăm să redescopere relația vie, prezența reală, bucuria simplă de a fi unii cu alții.
Și dacă am încerca să-i ajutăm să comunice altfel, fără gadgeturi, am descoperi - și noi, și ei - cât de frumoasă este viața în firescul ei.
Să reînviem și noi la o viață integră, trăită cu toate dimensiunile ei - în comuniune, în atenție și în dorința sinceră de a ne întâlni unii cu alții.
Pr. Octavian Moșin
