Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184


Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184

Undeva, la noi în ţară, într-un sat, după război, Oamenii trăiau în lipsuri, sărăcie şi nevoi. Toţi erau lihniţi de foame, nu aveau nimic în pungă Şi n-aveau din ce să facă, nici măcar o supă lungă. Într-o zi, trecu pe-acolo un călugăr de la schit, Un bătrân cu barbă albă, blând şi îmbunătăţit. Cum […]

,,Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa”. (Psalm 127,24) Întreaga perioadă a Postului Mare Biserica Ortodoxă a stat cu fața spre altar și catapeteasma trasă asemenea lui Adam ce striga: Unde ești Lumina sufletului meu! Zilele acestea am fost martori ai ruperii de sus în jos […]