Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184


Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184
Suntem în Săptămâna Liminată. De-a dreptul mulți oameni sunt cumva mai senini. Razele Învierii ajung și la cei mai izolați, indiferenți, sceptici… Postul i-a golit pe unii de răutate, invidie, mândrie, slavă deșartă… Unii însă nu au reușit decât să dea jos câteva kilograme, dar n-au adăugat nici un gram de dragoste. Cu toate acestea […]

În lumea aceasta, mulţi sunt cei care nu cunosc legile duhovniceşti – însă aceste legi există şi dovedesc netemeinicia necredinţei în lumea duhovnicească. Omul care, mândrindu-se, se laudă, produce o impresie penibilă, respingătoare, asupra tuturor, chiar şi asupra oamenilor lipsiţi de religiozitate – şi, cu cât mai mult se laudă şi se îngâmfă, cu atât le pare mai penibil […]