Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184


Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184

Doi oameni. Un sătean rău şi fără teamă de Dumnezeu, prinzând în fâneaţa sa un bou al vecinului său, îl lovi şi-i rupse un picior. Vecinul, care era un om bun şi credincios, găsi, în altă zi, în ţarina sa, oile celui care-i lovise boul. I le aduse în curte şi-i zise: – Iată, vecine, […]

Nu trebuie să-l inspitim pe Dumnezeu, cu asta e clar, El te păzește, dar ce folos, dacă tu nu te păzești. Când Dumnezeu te apără dar tu nu faci nimic pentru a te apăra, asta înseamnă să-l ispitești pe Dumnezeu (береженного Бог бережет – înțelepciune populară). Nu toți cei care vin la biserică au chiar […]