Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184


Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184

Undeva în Pateric este o afirmaţie în legătură cu un Părinte, cum că din multă bunătate, nu mai ştia ce e răutatea. Nu putea să fie rău, pentru că era bun. Cineva care-i bun cu adevărat, nu poate să fie rău. Cineva care e rău cu adevărat, nu poate să fie bun decât întâmplător. […]
Ce poate fi greu în a ierta, decât ura? Cum îţi învingi ura? Exersind iubirea! Cum exersezi iubirea? Fiind! Creştin înseamnă om care nu poate urî. De aici începeţi să lucraţi. În rest, sigur, putem scrie tratate, doctorate, megadoctorate… Dar unde dragoste nu e, nimic nu e! Cel mai greu exerciţiu împotriva urii îl faci […]