Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184


Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184

Dumnezeu vrea de la noi bunătate, milostivire faţă de oamenii nefericiţi, slabi, faţă de cei căzuţi şi dispreţuiţi, chiar şi faţă de cei pe care s-ar părea că avem depline drepturi de a-i socoti lepădaţi: faţă de hoţi, de bandiţi, de curve, de ucigaşi. „Cum aşa”, veţi întreba, „suntem datori să îi iubim şi pe ăştia?” […]

Se întâmplă să te îndrăgostești de cineva care nu îți împărtășește sentimentele. Și începi să lupți pentru acea persoană, să o aștepți, să te rogi sau chiar să îi manifești ceea ce simți. Te amăgești că îți răspunde, chiar dacă o face sub forma unor firimituri, hrănindu-te din când în cand cu o speranță. La […]