Gheorghe Nicolau: ,,Dumnezeu veghează toți pașii noștri”

3679

Gheorghe Nicolau, doctor habilitat în medicină, stăpânește cu mare optimism și bunătate deosebită fiecare zi trăită. Ajuns la un frumos popas aniversar – 70 de ani de viață, continuă cu mare dăruire să își desfășoare activitatea de stomatolog.

,,Cu Dumnezeu a fost”

  A crescut în perioada nefastă a ateismului militant, când era prigonită credinţa, pângărite bisericile, icoanele şi cărţile sfinte, când erau umiliţi, deportaţi şi nimiciţi slujitorii bisericii. De mic copil era pus în situaţia să aleagă: să asculte familia care spunea una sau învăţătorii care afirmau cu totul alta. Era o alegere extrem de complicată pentru o minte de copil.

 Deși a trecut foarte mult timp de atunci, își amintește bine de acele zile când pleca cu bunica la biserică. Acum spune că i se pare că visează cele întâmplate cândva.

Bunica din partea mamei, Sevastița Macovei, a fost cea care i-a semănat germenele credinței și i-a îndreptat pașii spre Domnul. Stomatologul își amintește cu lacrimi în ochi despre ea, căci afirmă că era o ființă îmbogățită duhovnicește, cu o bunătate și un curaj deosebit.

,,Când s-a întors bunica Sevastița din Siberia, întreg satul era curios să afle cum a fost acolo. Întrebată fiind, bunica le răspundea mereu: ,,Cu Dumnezeu a fost”. Așa și-a trăit întreaga viață, în rugăciune și cu gândul doar la Bunul Dumnezeu”.

 Ajutorul Domnului face minuni

  În anul 1976, Gheorghe Nicolau devine asistent la catedra Anatomia omului, unde se convinge că într-adevăr Dumnezeu este Creatorul nostru.

,,Adesea îmi amintesc un moment care m-a marcat și mi-a întărit credința în Mântuitorul nostru. Era chiar în ziua de Sfintele Paști când eram la catedră și încercam să realizez un preparat foarte important. Îmi dădusem silința de nenumărate ori, dar nu izbutisem până când nu m-am rugat Celui de Sus. Adesea îmi amintesc de acel moment și sunt ferm convins că atunci a intervenit ajutorul lui Hristos și că numai datorită Lui am obținut acel rezultat. Prin urmare, toți profesorii și colaboratorii au fost uimiți de acea izbândă, căci nici până atunci, nici după aceea nu am mai reușit să realizez acel preparat complicat”, ne spune Gheorghe Nicolau.

 Domnul veghează toți pașii noștri

  Fiind și profesor universitar la USMF ,,Nicolae Testemițeanu”, încearcă pe cât e posibil să îndrepte tânăra generație spre Dumnezeu. Astfel, domnia sa confruntându-se cu diverse situații în care studenții au purtări neadecvate, adesea are obiceiul să ridice un deget sus zicându-le: ,,Cel de Sus vede tot ceea ce facem”. Prin aceste cuvinte le dă de înțeles acestora că Domnul veghează asupra noastră și că ochii Lui sunt spre căile omului văzând toți pașii noștri.

Însănătoșire ca prin minune

  În viață a avut diferite momente de cumpănă, dar mereu a simțit prezența și ajutorul lui Dumnezeu în toate.

Își amintește cu mare obidă de durerea și necazul pe care l-a avut cu zece ani în urmă, atunci când familia sa a fost pusă la o grea încercare. Astfel o nepoțică suferea de o boală incurabilă - tumoare pe măduva spinării. Medicul spune că au trăit momente cumplite, doar lacrimi și mare întristare exista în casa acestuia. Copila nu putea să meargă, iar doctorii nu le dădeau nici o speranță că se va face bine. Atunci, și-au pus nădejdea în Bunul Dumnezeu și au mers pe la diferite lăcașuri sfinte unde prin multă rugăciune au cerut mila și ajutorul Domnului. Prin urmare,  ruga acestei familii a fost auzită de Mântuitorul nostru, iar copila se însănătoșise ca prin minune.     

,,Mulțumim și aducem închinăciune Domnului pentru minunea săvârșită, căci nepoțica s-a vindecat, a crescut absolut sănătoasă, iute la minte și ocolită de primejdii”.

Gheorghe Nicolau este un model de bunătate sufletească care trăiește cu gândul la Domnul Dumnezeu și își pune nădejdea că totul va fi bine.

A consemnat Maria Rujină-Cucută

 


Articolul Următor
Articole postate de același autor
6823

Dacă Dumnezeu mi-ar oferi încă o bucată de viață…

Dacă pentru o clipă, Dumnezeu ar uita că nu sunt decât o paiață de cârpă și mi-ar oferi o bucată de viață, fără îndoială că n-aș spune tot ceea ce gândesc, dar m-aș gândi la tot ceea ce spun. Aș aprecia valoarea lucrurilor, nu pentru ceea ce valorează, ci pentru ceea ce ele înseamnă cu-adevărat. […]