Gânduri în sprijinul edificării unei catedrale

1086

Înălțarea Catedralei Episcopale „Sfântul Ierarh Vasile cel Mare” din mun. Edineț reprezintă un proiect de o mare importanță al Episcopiei de Edineț și Briceni, fiind și un proiect de suflet la care lucrează necontenit chiriarhul locului, ÎPS Arhiepiscop Nicodim, dimpreună cu clerul și toată suflarea creștinească din întreaga eparhie.

Pentru realizarea acestui monument măreț și absolut necesar ne rugăm și cerem ajutorul și binecuvântarea Bunului Dumnezeu să ne unească pe toți într-un gând și într-o lucrare, ca să aducem prin înălțarea lui slavă lui Dumnezeu și mult folos duhovnicesc credincioșilor din cuprinsul acestui municipiu, sporind astfel râvna misionară întru slujirea lui Dumnezeu și a aproapelui.

O biserică, un nou locaș de cult, cu atât mai mult o Catedrală Episcopală reprezintă o mare înfăptuire istorică și binecuvântare pentru o comunitate, de aceea dorim ca Dumnezeu să le umple inima de bucurie și pace sfântă celor care contribuie la realizarea acestui proiect, iar Mântuitorul Hristos, Arhiereul cel Veșnic, să miște inimile și gândurile spre bine și spre săvârșirea faptelor bune și celor care din motive neîntemeiate și egoiste se împotrivesc sau caută să zădărnicească o asemenea lucrare de o importanță majoră atât pentru Biserică, cât și pentru societatea noastră.

Dincolo de toate împotrivirile și încercările trecătoare ale vremii, suntem convinși că, având ajutorul și binecuvântarea lui Dumnezeu, Catedrala episcopală din mun. Edineț va deveni un organism al mântuirii şi îndumnezeirii oamenilor, un „spital duhovnicesc” al Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, în care mulți din contemporanii noștri vor apela în viitor pentru a primi vindecare, alinare și izbăvire de necazuri și suferințe din „trusa spirituală” a slujitorilor lui Hristos.

Prezența acestei importante biserici centrale a Episcopiei ce va fi pusă în slujba creștinilor ortodocși din acest oraș este absolut necesară, mai ales în aceste vremuri pline de durere și suferință, în care omul caută mai mult ca oricând alinare, scăpare, apropiere și cunoașterea lui Dumnezeu.

Având cu toții nădejde, răbdare și credinţă în mântuire, Vă încredințăm cu  multă dragoste și grijă părintească că Biserica, prin slujitorii Ei, se roagă necontenit pentru toți la Tronul dumnezeirii.

De asemenea, Vă îndemnăm să-l sprijinim pe ÎPS Arhiepiscop Nicodim în demersurile sale în înălțarea acestui măreț proiect destinat tămăduirii și mântuirii a mii și mii de suflete. Să împrumutăm mâinile noastre lui Dumnezeu și să zidim împreună un sfânt lăcaș închinat Sf. Ierarh Vasile cel Mare!

Cu sprijin frățesc,
Episcopul Ioan al Sorocii

Sursa: ioanmosnegutu.info


Articole postate de același autor
1986

Sfântul Duh se odihnește în inima omului smerit

Precum fără credință e cu neputință să ne mântuim, la fel și fără smerenie. Dar și credința și toate celelalte lucrări bune nu sunt de folos fără smerenie. Căci până și diavolii cred și se înfricoșează, mărturisesc că Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevărat, dar nu le e de folos pentru că nu au smerenie. Omul care are […]