Furia și consecințele ei în relația dintre părinți și copii

1703

Obișnuința de a-ți „vărsa” mereu nervii are o influență cât se poate de negativă asupra relațiilor noastre cu copiii. Mai mult decât atât, aceștia o transferă în mod inevitabil asupra tovarășilor de vârstă, precum și asupra fraților și surorilor mai mici.

Înțelepciunea orientală spune: „Educatorul enervat nu educă, ci doar enervează”. Părintele aflat într-o stare de acest fel își poate atinge, în perspectivă scurtă, scopul; totuși, el imprimă în sufletul de copil un model vicios de comportament emoțional: „când ceva nu merge, dă drumul la enervare, presează-l pe cel de lângă tine, și vei fi fericit și mulțumit!”.

Copilul își însușește fără efort această tactică primitivă și, într-adevăr, cu ajutorul ei reușește tot mai des să facă în așa fel încât, de pildă, să i se pună un „desen”, chiar dacă în acel moment el ar trebui să se ocupe de cu totul alte lucruri; să i se cumpere o jucărie dorită, dar nicidecum indispensabilă, ori să i se pună încă o linguriță – prisositoare – de zahăr în orezul cu lapte.

 

(Ecaterina Burmistrova, Enervarea, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu –Vlas, Editura Sophia, București, 2017, pp. 9-10)


Articole postate de același autor
10714

Dacă vezi că ai pace netulburată, ai grijă că nu ești pe calea cea bună!

Odată m-am gândit și eu că Sfinții Părinți, când au primit în dar harul, l-au păstrat întreaga viață. Însă aici se spune să nu nădăjduim la aceasta. Domnul dă fiecărui credincios râvnitor harul în dar, însă cere sufletului să lepede conștient, în mod absolut, răul și să se întoarcă cu totul spre bine – înspre […]