Oamenilor de la Nord le este cunoscută dorința fiziologică de a adormi atunci când organismul este slăbit de ger. Înaintea unei expediții spre Polul Nord, medicul dădea conducătorului grupului de expediție următoarele dispoziții: ”În nici un caz nu permiteți nimănui să se oprească, nici chiar pentru un minut! Țineți bine minte că dorința de a te odihni este primul semn că sângele își încetinește circulația. A te opri înseamnă să mori”.
Grupul mergea înainte, opunându-se dorinței de a se opri. În sfârșit, spre mirarea tuturor, însuși medicul începu să ceară o oprire. Conducătorul, la început, s-a învoit, dar și-a amintit de sfaturile lui insistente de la începutul expediției: ”Treziți-i numaidecât, bateți-i, duceți-i cu forța, numai nu permiteți oprirea!” Iar acum el singur cerea popas...
”Înainte, înainte!” - a ordonat conducătorul grupului.
Medicul se agita, striga, însă tovarășii de călătorie îl târau înainte. Mai apoi el s-a liniștit, și-a recunoscut slăbiciunea și și-a cerut iertare.
***
Nu vă opriți niciodată!
Tot așa arată și modalitatea de acțiune a păcatului. El produce somnolență și prin aceasta dezarmează voința de a merge înainte spre țel. Oprirea în acest caz poate a duce moartea sufletească.
(Pr. Alexandru Iamandii, Veniți de prânziți, 153 de parabole, Editura Cu drag, Chișinău, 2012, p. 5)
