În seara zilei de miercuri, 7 decembrie, protoiereul Ioan Lisnic, s-a întâlnit cu tinerii Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi. Tema propusă a fost: „Biserica Ortodoxa din Moldova în perioada sovietică.”
Istoria Bisericii noastre cunoaște mulți slujitori ai altarelor care s-au distins prin faptele lor mărețe și luptă continuă pentru apărarea dreptei credințe. Mulți dintre ei au fost nedreptățiți, persecutați și chiar condamnați pentru verticalitatea lor. Obiectivul principal este scoaterea din anonimat, cercetarea și punerea în valoare a faptelor lor mărețe.
Preoții basarabeni neomartiri arestați și condamnați la ani grei de temniță de unde nu s-au mai întors, omorâți fără judecată sau exterminați prin muncă silnică. Mai devreme sau mai târziu acești preoți care au suferit pentru credință vor fi canonizați de Biserică și trecuți în rândul sfinților. Necunoscuți fiind pentru noi dar cunoscuți de Dumnezeu.
Este foarte greu să reconstitui o mică biografie a unui preot martir. Uneori numai pentru a găsi anul nașterii, a hirotoniei ș.a. trebuiesc cercetate ore în șir revistele teologice ale acelor timpuri, alteori după lungi cercetări nu găsești nimic, puțină informație conțin și materialele de arhivă.
Preoţii martirizaţi sau întemniţaţi, iar bisericile distruse sau pângărite. Iată cum este descrisă starea unei biserici după retragerea trupelor sovietice:„Cum pășești apoi pragul bisericii, te lovește un miros greu. Chiar lângă ușă se află o mitră episcopală pe care bolșevicii, după ce i-au luat pietrele scumpe, au transformat-o în oală de noapte. Aurul și argintul a fost scos. Ochii sfinților sunt înțepați cu baionetele. În icoanele de pe catapeteasmă pe care nu le-au putut înțepa cu baionetele, au tras cu revolverele. Strănele și cea mai mare parte din mobilierul de lemn al bisericii au fost întrebuințate ca lemn de foc [...] , bucăți de veșminte preoțești, de icoane de pânză sau mușama erau întrebuințate de bolșevici ca hârtie igienică. Soldații bolșevici au pângărit mai ales sfântul altar care era plin de excremente. Între aceste murdării erau aruncate bucăți de cruce, bucăți de icoane sau de veșminte.”
Cunoașterea istoriei bisericii noastre este un act de demnitate și o datorie a noastră faţă de înaintăşii noştri, care necătând la timpurile prigoanei comunistei nu s-au dezis de ceea ce aveau mai sfânt, dnu s-au dezis de Hristos, de credinta si de Biserică.
* *
A consemnat Natalia Lozan
