Ce credeți că i-ar putea apropia pe tineri de Biserică?
Cred că, în primul rând, credința în Dumnezeu. Credința te apropie și de Dumnezeu, și de lucrurile Lui, iar dacă n-ai credință în Dumnezeu, nu te poate apropia nimic de El.
Eu, de exemplu, atunci când mai spovedesc tineri, mai întreb:
- Crezi în Dumnezeu?
Și îmi răspunde omul: „Da, părinte!”, oarecum mirat că-i pui o astfel de întrebare.
Și-l mai întreb: „Ce faci tu, ca un credincios?”.
Iar el răspunde: „Mă silesc a fi cumsecade”.
„Dar eu cunosc oameni cumsecade și dintre cei necredincioși, care-s corecți în viață, care-și fac datoria în societate”, îi spun iarăși: „Ce faci tu, ca om credincios - îl întreb - și nu fac cei necredincioși? La biserică mergi?”.
Iar el zice: „Nu prea merg”.
Eu îi spun: „Nici necredincioșii nu merg. Te rogi dimineața și seara?”
- Nu.
- Nici necredincioșii nu se roagă.
- Postești?
- Nu prea.
- Nici necredincioșii n-o fac. Înjuri?
Zice el: „Mă mai scapă gura”.
Iar eu îi spun hotărât: „Zi-mi acuma, ce ești: credincios sau necredincios?”.
Iar omul recunoaște: „Părinte, sunt mai mult necredincios decât credincios”.
Din Arhimandrit Teofil Părăian, Iubirea de aproapele – ajutor pentru bucuria vieții, Editura Doxologia, Iași, 2014, pp. 66-67
