Referindu-se la educaţia sufletului copilului, Sfântul loan Gură de Aur consideră că „nu este o artă mai mare decât aceasta”, iar cel ce o practică „trebuie să fie mai priceput şi mai talentat decât un pictor şi decât un sculptor”.
Sufletul copilului este asemănat cu o pânză albă, care, odată vopsită, îşi va păstra culoarea şi tonul până la sfârşit, indiferent de eforturile de a o schimba sau repicta. Dacă de la început culorile au fost bine şi armonios alese, adică dacă au fost bine zugrăvite în sufletul său virtuţile creştine, acestea se vor păstra până la sfârşitul vieţii sale. Dacă, dimpotrivă, în sufletul său au crescut „spinii păcatelor”, înlocuirea sau schimbarea lor cu faptele bune se va face cu anevoie.
(Pr. prof. dr. Ioan C. Teșu, Familia contemporană, între ideal şi criză, Editura Doxologia, Iaşi, 2011, p. 205)
