Atât de frumos intervine Dumnezeu în viaţa fiecăruia dintre noi! Urmează doar să dobândim ochi duhovniceşti pentru a vedea lucrarea nevăzută a Celui de Sus.
De câte ori i-am cerut ajutor, sfat, îndrumare, mi-a fost alături. De fiecare dată a făcut-o atât de frumos, delicat, după cum doar Dumnezeu poate face.
„Să nu uite nimeni că este al lui Dumnezeu cu sufletul şi cu trupul, că depinde de Acela în toate clipele vieţii şi în toate cerinţele sufletului şi trupului. De aceea să se îndrepte către Dumnezeu ori de câte ori sufletul şi trupul simt o anumită nevoie...” (Sfântul Ioan de Kronştadt).
Adesea îmi amintesc de cuvintele Evangheliei: „Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.” (Marcu 11, 24).
Zilele acestea mă frământam de unde să mai găsesc nişte bani pentru lucrările curente la biserică. E perioada estivală, când e prea puţină lume în jur, o bună parte sunt plecaţi la odihnă, tratament… Ziceam în gând, Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, precum şi toţi sfinţii, rugaţi-l pe Dumnezeu să facă minunea, să trimită pe cineva cu ajutorul necesar.
S-a încheiat slujba praznicală, ceea ce am planificat să adun din jertfă nu mi-a ajuns decât să împart celor care au venit după un ajutor. Şi iată-mă cu slujba finalizată şi fără niciun leu în buzunar. Însă, spre marea mea mirare, în cutia cu donaţii am dat de suma de bani exact necesară lucrărilor pe care le înfăptuim. Oare nu e minune, oare nu e lucrarea lui Dumnezeu!
Şi asta mi se întâmplă de fiecare dată. Domnul ne dă exact atât de cât şi de ce avem nevoie.
Înţeleg că Dumnezeu lucrează în ascuns şi asta ne îndeamnă s-o facem şi noi, oamenii lui Dumnezeu. Cât de corect ar fi să nu ştie o mână ce face alta, cât de plăcut ar fi să facem fapte bune fără a le afişa, cât de frumos ar fi să împărtăşim dragostea noastră cu cei din jur.
„Priviţi, fraţii mei, şi vedeţi: singurii oameni care se bucură cu adevărat de viaţă sunt cei ce au primit această poruncă a lui Hristos şi trăiesc potrivit ei. Însă acei oameni care se căznesc să facă toate lucrurile, să-şi asigure toate mijloacele, să ajungă pe toate căile, să-şi împlinească toate planurile lor şi să-şi împlinească toate dorinţele fără ajutorul lui Dumnezeu sunt roşi de griji. Zidesc, dar o mână nevăzută năruie. Adună, dar un vânt nevăzut risipeşte. Aleargă, dar un făcător de minuni le lungeşte tot mai mult drumul şi înlătură ţinta şi ţelul lor.” (Sfântul Nicolae Velimirovici).
Să nu ne încredem doar în forţele noastre, precum nici în ajutorul exclusiv al Domului, fără implicarea noastră. Orice lucru se întâmplă cu ajutorul Domnului, dar cu participarea şi efortul omului: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.” (Luca 11, 9).
De rând cu toate ce le înfăptuim să ne rugăm cu osârdie şi se vor întâmpla minuni, se va deschide cerul!
Preot Octavian MOŞIN
