Zilnic descoperim oameni frumoși la suflet; trebuie doar să avem ochi să-i vedem și răbdare să-i cunoaștem. Nu oricine știe să observe ceea ce este ascuns în ceilalți.
Îmi amintesc că, în copilărie, mi se spunea că fiecare om poartă în sine o comoară, făcându-se referire la cât de multe este chemat să împlinească omul pe calea desăvârșirii sale.
Important este să scoatem la lumină, cu ajutorul lui Dumnezeu, ceea ce El a sădit în fiecare dintre noi și să valorificăm aceste daruri, împărtășind cu cei din jur tot ce avem mai vrednic de urmat.
Un copil îmi mărturisea de curând o mare descoperire: o colegă cu suflet mare, care poate nu are cel mai sofisticat telefon, nici haine la modă, nici părinți influienți, nici o situație materială strălucită. Dar adevărata ei bogăție este un suflet generos, plin de căldură și prietenie.
Ce-ar fi să căutăm mai des astfel de comori vii? Să le întâlnim și să avem părtășie cu cât mai multe astfel de suflete, să ne apropiem unii de alții și să ne „molipsim” de virtute, crescând împreună în bine?
Pr. Octavian Moșin
