Domnul este aproape… Vine la fiecare şi-i bate în inimă: oare va răspunde cineva? Dacă inima este un vas închis, cine-i de vină?! Pentru toate este vinovată lipsa noastră de bună credinţă faţă de adevărul pe care l-am cunoscut. Dacă n-ar fi aşa, atunci toată lumea ar fi întotdeauna pornită pe calea Domnului. Şi oare este mult ceea ce ni se cere?! Căci nu suntem străini cu totul de Domnul!
Doar că nu punem pe primul plan a-I bineplăcea Lui: nu este acesta primul nostru scop, ci este mai degrabă un fel de adaos. Căci ţelul nostru este de a-i place lumii şi obiceiurilor lumeşti. Puneţi acum pe primul plan a-I bineplăcea Domnului şi rearanjaţi-le pe toate celelalte potrivit cererilor acestui unic ţel: şi se va schimba starea voastră lăuntrică… Totul va rămâne ca mai înainte… numai inima va fi nouă. Asta-i tot! Este mult, oare?!
Din Sfântul Teofan Zăvorâtul, Viaţa lăuntrică, Editura Sophia, București, 2000, p. 19-20
