Actualitate

Doamne, dă-mi smerenie când știi Tu și cum știi Tu

50

Cum să ne smerim în mintea și în inima noastră când ne vin gânduri fariseice?

Un prim pas spre smerenie este să nu ne mirăm că nu suntem smeriți pentru că fariseismul este o caracteristică a firii noastre căzute. Este această pornire a omului de a părea, de a fi văzut. Studiați-vă o zi! M-am studiat zile la rând și am văzut că aproape jumătate din ce făceam eram conștientă că eram văzută și vroiam să fiu bine văzută. Ne pierdem foarte multă energie văzându-i pe alții: „Ai văzut ce a făcut? Ai văzut ce zice? Ai văzut cum face? Ai văzut ce spune?”. Pierdem multă energie cu asta. Și: să nu fac asta că mă vede cutare, dacă mă vede cineva; vai de mine, dacă m-a văzut?

Acesta este fariseismul de bază, de fond din noi. Că nu avem curajul să fim așa cum suntem în clipa aceasta. Nu putem scăpa de asta decât recunoscând că suntem așa. Și când cerem smerenia, că smerenia are multe nivele și multe trepte – și Sfântul Siluan vă învață, dacă-l citiți – să cerem: „Doamne, dă-mi smerenie când știi Tu și cum știi Tu”. Pentru că noi nu știm încă cum anume trebuie. Și să nu fie rușine că suntem prefăcuți, ci să ne spovedim. Noi spunem numai dacă am furat sau am mințit. Spunea cineva: „Dar eu n-am păcate; ce, l-am omorât pe tata?”. Așadar, păcatul începe de la omorârea tatălui în sus! Restul sunt bune toate. Faptul că m-am mândrit, că mi se pare că-s mai frumoasă, mi se pare că-s cea mai deșteaptă… nu le văd ca păcat.

Dar viața duhovnicească mi-aduce acest dar, să văd că nu e bine, să văd păcatul. Ne trebuie curaj, curaj ca să demascăm acea stare și să avem răbdare cu noi. Când vom avea răbdare cu noi, vom avea răbdare și cu cei din jur. Dacă n-aveți răbdare cu cei din jur este un semn clar că nu aveți răbdare cu dumneavoastră! Răbdare, așadar! E cale lungă, e cale strâmtă… De aceea, oamenii, pentru că n-au răbdare, se duc la vrăjitoare, la ghicitori, pentru că vor deodată. Asta a fost ispita din rai, să muște din fruct și să devină ca Dumnezeu, printr-un act magic, imediat, fără devenire și creștere. Nu aceasta este calea! Ci o creștere, o devenire, o moarte și o înviere permanentă. Să îndrăznim să murim!

Monahia Siluana Vlad, Meșteșugul bucuriei, Cum dobândim bucuria deplină, ce nimeni n-o va lua de la noi, Editura Doxologia, 2009


Articole Asemănătoare
3608

Ca să simțim bucurie trebuie să împlinim poruncile

Să nu luăm lista poruncilor și zicem: o împlinesc pe asta și pe asta și pe asta, că s-ar putea să ne fie foate ușor să o împlinesc pe aceea pentru care nu sunt acum pe cruce. De exemplu, porunca „iartă de 70 de ori câte 7 într-o zi celui ce ți-a greșit”. Asta parcă […]

Articole postate de același autor
2440

Un suflet are nevoie de ajutorul nostru

Ion Arap are doar 15 ani, dar experienţa sa de viaţă bate scenariul unui film…, unul trist. De aproape douasprezece ani, băiatul luptă cu o boală care i-a mutilat copilaria. Tot de atâţia ani spitalul i-a devenit casă. Din septembrie 2004 viaţă obişnuita a soţilor Arap – Nicolae şi Aurica s-a schimbat. Ion, singurul pe atunci copil […]