Acum 20 de ani, când eram încă în școală, tinerilor nu le era necesar să li se dovedească faptul că căsătoria, nașterea de copii – este un lucru bun și corect. Nimeni (sau aproape nimeni) nu-şi putea imagina că el nu va vrea să aibă o familie, nu-şi va dori să-şi vadă copiii și nepoții săi. Omul care nu avea familie, era cinsiderat fie bolnav, fie nereuşit. Astăzi situația este diferită. Nu fără ajutorul mass-mediei oamenii au ajuns să se teamă de căsătorie.
Revistele pentru tineret îi educă în aşa mod, încât aceştea practic nu mai sunt capabili de a crea o familie puternică. Modelul de comportament care li se propune în genere nu are nimic compatibil cu căsătoria. Tânărul trebuie să fie iresponsabil, nepoliticos, independent, cinic şi cu cât mai târziu posibil să fie gata de a trăi matur. Fetele sunt educate ca nişte viitoare seducătoare, care trebuie să înveţe să obțiină de la bărbaţi ce-şi doresc şi nu în ultimul rând să-i poată manipula. Și, desigur, cele mai importante sloganuri sunt – „Ia totul de la viaţă” și „Meriți asta.” Orice persoană cu o judecată lucidă înțelege că în urma acestor „sfaturi” este imposibil de a găsi fericirea conjugală.
Să încercăm să stabilim motivul pentru care oamenii se căsătoresc. Răspunsul la această întrebare este foarte simplu. Să vedeam ce ne spune Scriptura: „Nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18). Ce înseamnă acest lucru? Dumnezeu creează două creaturi destul de diferite: un bărbat și o femeie. Pe Dumnezeu nu l-ar fi costat nimic să creeze un hermafrodit, care îmbina cele două elemente – a sexului masculin şi feminin. Dar Dumnezeu a creat bărbatul și femeia pentru dragoste. Pentru ca oamenii să se completeze și iubească unul pe altul. Fără dragoste o persoană nu poate fi fericită.
Dragostea nu se transmite genetic de la strămoșii noștri, cum este în cazul frumuseţii, culorii ochilor, forţei fizice, a talentelor. Ea nu se poate obține prin moștenire, ca un capital de la un unchi bogat. Ea nu poate fi cumpărată pentru bani. Dimpotrivă, bogăția împiedică foarte mult dragostea. Doar adesea pe cel bogat îl iubesc nu dezinteresat, ci din cauza averii și influenței lui. Dragostea se dobândeşte doar prin propria noastră muncă și străduinţă. Poate fi desigur primită ca un dar. Dar dacă nu apreciem acest dar, dacă nu-l păstrăm şi nu-l menținem, el poate fi luat de la noi. Dragostea este singura valoare reală, celelalte sunt trecătoare, având timpul lor. Dragostea nu cunoaşte obstacolul vârstei. Într-adevăr, iubesc şi copiii și adulții și persoanele în vârstă, și dragostea le oferă tuturor adevărata fericire. Și credința și speranța sunt manifestările dragostei. Noi credem în Dumnezeu, pentru că Îl iubim, credem persoanei dragi și sperăm că el deasemenea ne iubește.
Fără dragoste chiar și cel mai bogat om de pe pământ nu va fi fericit. Chiar daca el la moment se simte foarte confortabil, este mulțumit și crede că va putea trăi şi fără iubire, mai devreme sau mai târziu, vine un moment când își va da seama cât de nenorocit este, dacă nimeni nu-l iubeşte. Banii, uzinele el nu le va lua cu sine în veşnicie, iar dragostea este întotdeauna cu tine.
Dragostea, sentimentele adevărate între un bărbat și o femeie sunt posibile doar într-o căsătorie. Si iată de ce. Nici relaţiile intime, şi chiar nici coabitarea cu un partener stabil în așa-numita căsătorie civilă nu implică dragostea și responsabilitatea pentru persoana iubită, pentru copii. Ce fel de dragoste este aceasta când oamenii fac un astfel de înţelegere : „Astăzi suntem împreună, și mâine vom vedea.” Sau „Noi suntem soți „fără ștampilă în pașaport, dar nimic nu ne leagă, uşa pentru fiecare dintre noi este deschisă.” În centrul unei astfel de relații este întotdeauna neîncrederea. Fie că unul sau ambii parteneri de parcă ar spune: „Eu nu sunt sigur(ă) că aş putea trăi cu tine toată viață.”
„Funcțiile căsătoriei de altă dată acum s-au devalorizat. Statul, banii, sexul și chiar copiii – toate acestea au loc în societatea de astăzi și fară căsătorie. Deaceea tinerii de astăzi şi menţionează adesea: „De ce este nevoie de această căsătorie? Este posibil şi fără ea. Chiar e şi mai bine.” Nu, nu este bine pentru că lumea s-a schimbat, nu numai în ceea ce privește devalorizarea căsătoriei, dar deasemenea în faptul că oamenii, în general, au devenit mai indiferenți unul față de altul, nu mai au timp pentru a construi o relație profundă. Astăşi existând tendința că mai mult pe oameni îi unesc afacerile comune, decât sentimentele. Intrăm într-o lume în care singurătatea psihologică va deveni o epidemie adevărată. Şi doar în căsătorie mai rămâne posibil de a găsi intimitatea emoțională, care nu ne va face sa nu ne simţim singuri. Aceasta este ceea de ce trebuie de ţinut cont.
Cel mai regretabil este faptul că tinerii de astăzi nici la televizor, nici în filme, nici din exemplul familiilor părinților săi sau a prietenilor nu pot vedea că sunt şi familii fericite. Și ele Slavă Lui Dumnezeu există, doar că să vorbești despre aceasta astăzi este demodat și nepopular. Pledarea pentru viață liberă și fericită, fără căsătorie este destinată în primul rând tinerilor, și este un moment înfricoșător. Doar anume în tinereţe se pun bazele pentru viața viitoare. Numai iniţial pare că viața este bună: un loc de muncă bun, bani, carieră, prieteni. În a doua jumătate a vieții persoana va descoperi că prietenii lui au deja nepoţi de școală, iar el tot singur este. Cu atât mai greu este acest moment pentru femeii. Pot depune mărturie ca un preot, că oamenii care nu sunt căsătoriţi sau nu şi-au putut realiza dragostea, suferă foarte mult. Doar am fost creaţi pentru a iubi.
Deseori puteți auzi chiar de la creştinii ortodocşi că scopul căsătoriei sunt copii şi educarea lor. În cazul în care persoanele îşi stabilesc doar acest obiectiv, cred că mai bine nici nu ar crea o familie. Scopul căsătoriei este aceeași obiectiv general al vieții creștine. Adică împlinirea a două porunci principale: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” și „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Matei 22:37,39). Și soților li se oferă posibilitatea de a îndeplini pe deplin porunca iubirii. Deoarece aproapele meu este cu mine, uneori 24 de ore pe zi, și pe parcursul acestui timp îl pot iubi şi susţine. Iar prin iubire faţă de chipul lui Dumnezeu, care este omul, vom învăța să-L iubim pe Dumnezeu.
De ce familia – este o fericire? Pentru că familia ne ajută tot timpul, în fiecare zi să simţim că există cineva pe care îl iubim mai mult decât pe noi. Este cunoscut faptul că părinții au tendința de a-şi iubi copiii, mai mult decât copii îşi iubesc părinții. Dar părinţii de la acest lucru nu devin mai puțin fericiţi. Deoarece copiii sunt în măsură să ne dea mai multă bucurie, disopoziţie bună, decât le-o dăm noi.
Iar fericirea depinde de multe ori şi de modul în care noi apreciem ceea ce ne oferă Dumnezeu. În cazul nostru, este dragostea, familia.
Poate suna puţin patetic, dar eu totuşi vreau să vă spun că relația dintre bine și rău în lume depinde şi faptul dacă există pace în fiecare familie, sau dimpotrivă domnește păcatul și răul. Este foarte uşor să ne criticăm guvernarea, reformatorii, oligarhii, iar singuri să ne înşelăm soţiile, să facem avorturi şi să abandonăm copiii în spitale. Sau chiar prin certuri nesfârşite și conflicte să ne otrăvim viața nouă și celor dragi. Cum poate o ţară să devină prosperă, dacă făcem anual un număr groaznic de avorturi, dacă copii sunt lăsați de mame la orfelinate? Mai merităm o viață bună după asta? E uimitor şi cum mai suntem cu toții încă în viață!
Familia – este un indicator de turnesol care poate testa starea societății în ansamblu: este sănătoasă sau este într-o grea şi cumplită boală. De aceea problema înţelegerii și iubirii în familie este cea mai importantă problemă cu care se confruntă societatea și fiecare dintre noi.
Şi doar de noi depinde cum va fi „starea vremii” în casa noastră, în familia noastră.
Traducere şi adaptare Natalia Lozan
Sursa pravoslavie.ru
