Fă-ţi curaj. Nu te teme de ispite…

3270

Rugăciunea este respiraţie. Când omul respiră înseamnă că trăieşte şi aceasta îl însoţeşte pe tot parcursul vieţii. Oricine începe să spună rugăciunea, începe să-şi îndrepte întreaga sa viaţă, avându-l pe părintele său duhovnicesc drept călăuză. Aşa precum răsăritul soarelui trezeşte, luminează şi dă viaţă creaţiei, la fel se întâmplă şi atunci când Hristos, Soarele dreptăţii, răsare, cu ajutorul rugăciunii, în mintea şi inima omului, dându-i acestuia viaţa cea adevărată şi trezindu-l spre a face lucrările luminii şi ale zilei celei neînserate.

Prin urmare, fraţilor, „respiraţi-L pe Hristos neîncetat”, aşa cum obişnuia să spună Sfântul Antonie cel Mare, căpetenia asceţilor. Iar apostolul neamurilor sfătuieşte, îndeamnă şi porunceşte tuturor creştinilor de pretutindeni şi de oricând „să se roage neîncetat” (I Tesal. 5, 17). Dumnezeieştii Părinţi ne arată că „neîncetat” înseamnă că nu există capăt sau limită pentru rugăciune. Aşadar, în vreme de pace nu fi nepăsător, ci roagă-te; îndreaptă-te; pregăteşte-te pentru război. Fă-ţi curaj. Nu te teme de ispite. Toţi trecem prin schimbări, dar răbdarea şi perseverenţa sunt necesare în luptă. Omul drept, chiar dacă va cădea de o mie de ori pe zi, se ridică din nou şi aceasta i se consideră drept biruinţă. Aceasta înseamnă rugăciunea: permanentă pocăinţă,neîncetată chemare a milei divine.

Din Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 334


Articole Asemănătoare
1574

Rușinea este lipsa curajului de a ne vedea pe noi înșine așa precum ne vede Dumnezeu

Osândirea de sine poate deveni un lucru periculos, dacă nu este însoțită de credință, de încredere în Dumnezeu. Dar dacă știm înaintea cui ne înfățișăm, vom avea curajul să luăm asupra noastră și un dram de rușine. Îmi amintesc că atunci când am devenit duhovnic la mănăstire, Părintle Sofronie mi-a spus: „Încurajează-i pe tinerii care […]

Articole postate de același autor
7971

Dacă femeia nu simte tandreţea soţului, golul din inima ei nu va fi umplut nici de dragostea părinţilor, nici a propriilor copii

  ARHIM. EFREM: Soţii ortodocşi trebuie să fie conştienţi de faptul că amândoi se împărtăşesc de păcat şi de greşeli. Trebuie însă ca la baza familiei să fie o comuniune în Hristos prin taina Bisericii – este foarte important! „Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă”. Nu cred că este posibilă vreo căsătorie […]