De la suflet la suflet: ziua a XXVIII-a. Să zidim un viitor demn numelui de creștini ortodocși

399

Am urmărit Ziua Independenței Republicii Moldova, la cea de-a 33-a aniversare.

A fost una plină de evenimente la nivel oficial și o zi de odihnă pentru bugetari. Doar cei cu anumite funcții statale și funcționarii publici au fost îndemnați să participe la partea festivă.

În câteva rânduri am auzit de la intervievați, invitați în emisiuni comentarii în care se făcea o analogie între vârsta statului nostru independent și vârsta răstignirii Mântuitorului.

Nu vreau să dezvolt aceste comentarii (după mine – doar cifrele sunt identice), dar ceea ce putem spune cu certitudine e că, după trei de decenii de independență, încă nu am atins o maturitate vizibilă. Cu atât mai puțin putem vorbi de o maturitate lăuntrică. Suntem încă în căutarea unui drum comun, dar fără o înțelegere profundă și conștientă a identității noastre etnice, lingvistice și religioase, riscăm să rămânem într-o stare de ambiguitate și indecizie.

Trăim într-o societate atât de dispersată și manipulată încât nici măcar nu ne putem bucura împreună de sărbătoarea statului, or multe voci afirmă că nu suntem nici independenți, nici suverani.

Cu aspirații prea vagi sau, invers, radicale, membrii societății râvnesc vectori diametral opuși.

Urmărind pulsul vieții duhovnicești, observ un anumit regres spiritual și îndepărtarea de adevăratele principii și valori ale unei societăți creștine.

Dar tocmai acestea ne-ar putea uni și ne-ar face cu adevărat puternici.

Dacă ne-am aminti de firea noastră creștină, nu ne-am mai plânge la tot pasul că suntem săraci, că pleacă lumea din țară, că nu este viitor pe acest petic de pământ… Pentru că bogăția și bunăstarea nu se măsoară în PIB-ul anual, ci în valoarea oamenilor, care trebuie să rămână integri, plini de omenie, ospitalitate și dăruire; în frumusețea celor care promovează valorile și tradițiile naționale; în tezaurul moștenit și în încărcătura interioară a oamenilor de rând.

Ne dorim să fim liberi în gândire, trăire și mărturisire. Să ne știm trecutul, să trăim corect prezentul și să zidim un viitor demn numelui de creștini ortodocși.

Preot Octavian Moșin


Articole postate de același autor
2265

Ușa Raiului e deschisă, însă deznădejdea ne împiedică să vedem limpede

Ce-i aia disperare și deznădejde? Deznădejdea, disperarea, e cel mai mare păcat. Nu spune așa, că „eu n-am să mă mai mântuiesc, că eu degeaba mă rog”, nu! Tu să spui așa: „De unde-s gândurile astea? Ba nu. Eu, cu ajutorul Măicuței Domnului, am să mă mântuiesc”. Ușa Raiului e deschisă, tată. Numai noi să […]