Un om cuprins de suferinţe, înălţă cugetul către Dumnezeu şi zise:
— De ce sufăr atâta Doamne?!
Atunci auzi în cugetul său glasul lui Dumnezeu zicându-i:
— Tu suferi, ca să se poată desprinde sufletul tău din tina aceasta. Dacă n-ai suferi, ai iubi tina (pământul) şi ai putrezi şi tu. Şi Eu nu vreau aceasta!
Tu suferi ca să deprinzi UMILINŢA. De n-ar fi aşa, te-ai mândri şi pierdut ai fi pe vecie. Şi Eu nu vreau să te pierd!
Tu suferi ca să preţuieşti şi să practici MILOSTENIA. De n-ai suferi, n-ai cunoaşte-o şi ai trăi o viaţă zadarnică. Şi Eu vreau să duci o viaţă plină de roade bune (fapte bune)!
Tu suferi ca să-ţi întăreşti CREDINŢA. Altfel ai fi leneş şi înclinat spre ispite. Şi Eu te vreau să priveghezi, ca să nu te pierd!
Tu suferi ca să te contopeşti cu Fiul Meu, Care este Mântuitorul tău, pe Care L-am trimis în lume pentru mântuirea tuturor celor ce-i vor păzi poruncile.
Aşa a grăit Dumnezeu în cugetul omului, iar omul care suferea a zis:
— Mă voi strădui, Doamne, să trec prin toate suferinţele mele împreună cu Tine.
Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016
