Învierea Domnului-Iubirea care învinge moartea

1389

Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, un eveniment copleşitor pentru orice om, un mister care s-a petrecut acum două mii de ani, dar care continuă să minuneze întreaga făptura umană, este o realitate care se transmite din generaţie în generaţie, de la un secol la altul ca un izvor de apă vie. Toată lumea creştină întâmpină cu bucurie sărbătoarea sărbătorilor - Invierea Domnului. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel omorît de cei fărădelege şi pus în mormînt, Se ridică biruitor cu puterea Sa dumnezeiască. El devine viaţa noastră şi pune temelie nouă neamului omenesc prin învierea Sa încununînd toate minunile făcute de El pe pămînt.

Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră.( I Corinteni XV,14). Dovezi despre învierea Domnului sunt aratările Lui dupa înviere. S-a arătat în case cu ușile încuiate, pe drum și în alte locuri. Dintre arătările cele mai însemnate sunt: 1. Mai intîi S-a arătat în ziua învierii Mariei Magdalena, femeilor care se întorceau de la mormînt și apoi Apostolilor; 2. Arătarea în călătorie și la cină cu Luca și Cleopa (Luca 24, 13 - 25); 3. Arătarea în mijlocul Apostolilor cînd le spunea: "Vedeți mîinile și picioarele Mele, că Eu însumi sunt: pipăiți-mă și vedeți ... Așa este scris - în Lege, în Psalmi și în proorocii - și așa se cădea să pătimească Hristos și a treia zi să învieze din morți" (Luca 24, 36 - 48); 4. Arătarea în a opta zi după înviere, cînd încredințează pe Toma necredinciosul despre înviere și-l face să mărturisească uimit: ,,Domnul meu și Dumnezeul meu" (Ioan 20, 28); 5. Arătarea pe malul lacului Tiberiada, cînd prînzește cu Apostolii și săvîrșește pescuirea minunată (Ioan 21, 1 - 13); 6. Arătarea cînd a fost văzut de peste 500 de oameni (I Corinteni 15, 6); 7. Cînd S-a înălțat la cer (Luca 24, 50 - 53); 8. Cînd S-a arătat Sf. Apostol Pavel în drumul spre Damasc (I Corinteni 15, 8).

Oare are Învierea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu însemnătate pentru noi şi, dacă are, în ce ar consta această importanţă?

Are importanţă, deoarece El a adus oamenilor răspuns de Sus, de la Dumnezeu, la întrebările pe care omenirea dintotdeauna şi le-a pus, despre rostul vieţii şi taina morţii.

Învăţăturile Lui au schimbat radical concepţia oamenilor despre lume şi despre viaţă. El ne-a învăţat că rostul vieţii este de a fi trăită frumos, în iubire şi înţelegere, pentru că toţi suntem fiii aceluiaşi Părinte Ceresc şi fraţi între noi.

Ne-a învăţat că viaţa este veşnică şi că nu putem trăi la întâmplare, fără responsa-bilitate pentru felul cum trăim pe pământ. Cînd ştii că eşti nemuritor, cînd ştii că trăieşti sub ochiul lui Dumnezeu, nu poţi rămîne indiferent faţă de tine şi faţă de lume.

Pregătirea sufletească pentru această sărbătoare a început cu ceva timp în urmă, adică perioada postului în care ne-am curățit sufletește pentru Ziua Învierii. A trecut osteneala postului, dar a început marea grijă pentru suflet. Am slăbit trupul ca să întărim sufletul. A trecut osteneala nevoinţelor, dar să nu treacă rîvna faptelor bune. A trecut postul cel trupesc, dar nu a trecut şi cel duhovnicesc care este mai bun şi pentru aceasta nu trebuie să se sfîrşească nicidecum. După jertfa şi nevoinţa aspră primim răsplata cea mare a învierii. Cu trup fiind înveşmîntaţi, ne asemănăm, prin înviere, celor fără de trup.

Prin această minune răul s-a prăbuşit, iar Hristos Domnul s-a preaslăvit prin puterea proprie a învierii Sale. Duşmănia s-a spulberat, pacea şi dragostea s-au reaşezat. Că Hristos Cel înviat dăruieşte tuturor celor ce merg către El şi în urma Lui viaţa veşnică şi nemurirea. El hrăneşte pe cei credincioşi, cu Trupul şi Sîngele Său cel înviat, turnînd astfel în ei şuvoiul vieţii. Înveşmîntat cu bucuria biruinţei, Cel înviat ne conduce spre viaţa plină de bucurie, spre Raiul cel nou, plin de slavă.

Omilia de Paşti a Sfântului Ioan Gură de Aur care se citeşte în noaptea Învierii şi care e neegalată prin frumuseţe şi învăţătură ne spune: „De este cineva credincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest Praznic frumos şi luminat... De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întîrzierii, căci darnic fiind Stăpînul, primeşte pe cel din urmă ca şi pe cel dintîi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintîi; şi pe cel din urmă miluieşte, şi pe cel dintîi mîngîie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte; şi gîndul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă...” de fapt este și un îndemn de a păstra unitatea în Hristos și a ne împărtăși cu toți din nespusa bucurie a acestei sărbători.

Doar puțin timp ne mai desparte de noaptea Învierii unde toți credincioșii se vor aduna în sfintele biserici pentu a participa la slujba Învierii. Noaptea este adîncă, întunericul dens, dar lumînarea pe care o purtăm are puterea să străbată bezna din jur, să micșoreze sau chiar să îndepărteze întunericul nopții. Acesta este și sensul Sfintelor Paști: Învierea Domnului Hristos din morți este lumina care pătrunde pînă în locurile cele mai întunecate ale ființei umane, redîndu-i puterea renașterii de la moarte la viață.

Deja de mai mulți ani în țara noastră este adusă Lumina Sfîntă de la Ierusalim care este o minune, dar și o binecuvîntare Divină pentru noi. Lumina pascală pe care credincioşii o primesc de la făcliile aprinse ale sfinţiţilor slujitori, este o imagine a nevăzutei, neapropiatei, neînseratei lumini necreate, dumnezeieşti, o reflectare a negrăitei slave a Preasfintei Treimi, lumină divină pe care o primim în Sfînta Biserică, pe care o întîmpinăm cu bucurie şi emoţie sfîntă, în mod tainic şi solemn, deopotrivă, la fiecare slujbă a dimineţii, slujba Sfintei Învieri fiind ea însăşi una dintre utreniile speciale ale vieţii liturgice a Bisericii. Astfel, la revărsarea zorilor, preotul îi invită pe toţi cei prezenţi în sfîntul locaş, în duminici şi sărbători, să-L preamărească pe Dumnezeul Cel închinat în Trei Ipostasuri, Izvorul inepuizabil al luminii cereşti: „Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina”.

Cea mai tristă zi din istoria omenirii a fost ziua rătignirii Domnului, iar cea mai mare și mai frumoasă sărbătoare, cea mai înălțătoare zi, a fost Ziua Învierii Domnului, ziua cea mai curată pe care o putem trăi și de care ne putem bucura în fiecare an.

Bucuria Învierii să o asigurăm și celor mai triști ca noi, organizînd acte de caritate pentru nevoiași, familiilor cu mulți copii, bolnavilor, singuraticilor etc. care așteaptă și se bucură nespus de mult de darurile primite.

De Paşti…Dincolo de cadouri, de mîncăruri… se află adevărata semnificaţie a Paştelui, să încearcăm să primim lumina în sufletele noastre şi să sărbătorim cu adevărat. Hristos a înviat!

prot. Serghei Boldirescu


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole Asemănătoare
1216

Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor celebrată la Mănăstirea Curchi

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea! Întreaga perioadă a Postului Mare Biserica Ortodoxă a stat cu fața spre altar și catapeteasma trasă asemenea lui Adam ce striga: Unde ești Lumina sufletului meu!Zilele acestea am fost martori ai ruperii de sus în jos a catapetesmei, iar […]

Articole postate de același autor