Actualitate

De ce nu suntem fericiţi?

261

Într-un mic orăşel trăia o femeie cu cei doi feciori ai ei. Unul dintre feciori era negustor de umbrele iar celălalt îşi câştiga existenţa vânzând sandale.

Această femeie era mai mereu tristă. Văzând‑o mereu în această stare de tristeţe, un om a întrebat‑o:

– Ce te supără femeie? Ce necaz îţi chinuie sufletul?

Femeia îi răspunse:

– Vezi dumneata, acum plouă. Unul din feciorii mei trăieşte din vânzarea de sandale. Din cauza vremii afacerea lui are de suferit. Cum să nu fiu necăjită?

Peste câteva zile soarele îşi făcu simţită prezenţa în micul orăşel dar mai puţin în inima femeii căci ea tot tristă şi abătută era. Nedumerit acum, omul o întrebă din nou:

– Acum e soare, nu asta aşteptai? Feciorul tău are acum o afacere prosperă vânzând sandale, de ce eşti în continuare supărată?

Femeia îi răspunse:

– Ooo, vezi dumneata, celălalt fecior al meu vinde umbrele. Cine cumpără umbrele pe vremea asta însorită? Înţelegi acum de ce sunt tristă?

– Sunt şi mai nedumerit acum, răspunse omul. Din câte mi‑ai vorbit despre feciorii tăi, eu înţeleg că tu ar trebui să fii mereu o mamă fericită. Când plouă, feciorul tău care vinde umbrele prosperă iar când e soare celălalt fecior al tău vinde sandale.”

„În timp ce înţeleptul este fericit şi în iad, prostul suferă şi în rai.”


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
1428

„Tot ce aţi făcut unuia dintre aceştia mai mici ai Mei, Mie Mi-aţi făcut”

Un călugar din Muntele Sinai, deși avea foarte mult de lucru, în fiecare zi el trebuind să gătească mâncare pentru câteva sute de oameni, totuși el nu era niciodatî năcăjit sau trist, ci îtotdeauna luminos la chip, vesel și voios. Starețul său îl admira pentru aceasta bună dispoziție, iar odată îi și ceru să-l lamurească […]

Articole postate de același autor
9267

Odă mamei

În căsuța de la țară Pe băncuța de la poartă Ştergând ochii cu năframa, O măicuță stă şi-aşteaptă..   Cine ştie câte lacrimi, Sunt ascunse in năframă Şi câtă iubire-ncape, Într-o inimă de mamă ..?   Plânge inima, suspină, De-ai putea să storci naframa; Griji, nevoi, suspin şi teamă, Toate la trăieşte mama.   Cât […]