Actualitate

De ce nu suntem fericiţi?

46

Într-un mic orăşel trăia o femeie cu cei doi feciori ai ei. Unul dintre feciori era negustor de umbrele iar celălalt îşi câştiga existenţa vânzând sandale.

Această femeie era mai mereu tristă. Văzând‑o mereu în această stare de tristeţe, un om a întrebat‑o:

– Ce te supără femeie? Ce necaz îţi chinuie sufletul?

Femeia îi răspunse:

– Vezi dumneata, acum plouă. Unul din feciorii mei trăieşte din vânzarea de sandale. Din cauza vremii afacerea lui are de suferit. Cum să nu fiu necăjită?

Peste câteva zile soarele îşi făcu simţită prezenţa în micul orăşel dar mai puţin în inima femeii căci ea tot tristă şi abătută era. Nedumerit acum, omul o întrebă din nou:

– Acum e soare, nu asta aşteptai? Feciorul tău are acum o afacere prosperă vânzând sandale, de ce eşti în continuare supărată?

Femeia îi răspunse:

– Ooo, vezi dumneata, celălalt fecior al meu vinde umbrele. Cine cumpără umbrele pe vremea asta însorită? Înţelegi acum de ce sunt tristă?

– Sunt şi mai nedumerit acum, răspunse omul. Din câte mi‑ai vorbit despre feciorii tăi, eu înţeleg că tu ar trebui să fii mereu o mamă fericită. Când plouă, feciorul tău care vinde umbrele prosperă iar când e soare celălalt fecior al tău vinde sandale.”

„În timp ce înţeleptul este fericit şi în iad, prostul suferă şi în rai.”


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
22020

Las că mergi tu pentru mine …

Era o familie destul de necăjită, care trăia undeva la țară. Femeia era foarte credincioasă și în ciuda faptului că soțul era cam iubitor de băuturică – nu-și pierduse nădejdea că Dumnezeu va rândui cumva ca familia ei să intre în rost. Soțul era om bun și darnic, nu era violent, dar bea aproape toți […]

Articole postate de același autor
6515

Postul: ce e prea mult – vatămă, şi ce e prea puţin – păgubeşte

Sfântul Vasile cel Mare în înţelepciune, în virtuţile creştineşti şi în post, în acest scop, al cumpănirii vieţii prin post şi alimentarea chibzuită a omului trăitor pe acest pământ, zice aşa: „Înfrânarea (de la bucate) se măsoară fiecăruia după puterea sa trupească. Eu socotesc că nu-i fără de primejdie ca, ruinând, prin înfrânare nemăsurată, puterile […]