Educând copiii, educi omenirea”
(Sf. Ioan Gură de Aur)
Iubiţi fraţi şi surori!
Atât pentru preot în parohie, cât mai cu seamă pentru ierarh în eparhie, printre îndatoririle şi misiunile sale pastorale, una dintre cele mai importante este să îndrepte prin cuvânte folositoare, acele obiceiuri şi deprinderi rele, care îl duc pe om la săvârşirea păcatelor. Pornind de la învățătura Sfinților Părinți, tâlcuitori ai Sfintei Scripturi, am spus de mai multe ori – voi repeta și acum – că, Biblia este izvor nesecat de îndemnuri spre mântuire și sfătuire duhovnicească, care trebuie să fie la îndemâna slujitorilor bisericii, pentru a îndrepta relele deprinderi și obiceiuri apărute în comunitatea pe care o păstoresc. Sfânta Scriptură nu cuprinde în sine doar cuvinte de învățătură, ci ne relatează diferite cazuri prin care oamenii îndepărtându-se de voia și poruncile lui Dumnezeu au fost pedepsiți pentru aceasta.
Cei care urmăresc sait-ul Episcopiei de Ungheni și Nisporeni sau citesc ziarele tipărite în eparhia noastră, pot observa că, în virtutea responsabilității arhierești pe care o am, mă strădui cu multă dragoste, ca prin cuvintele Sfinților Părinți și prin exemple scripturistice, să îndrept acele obiceiuri și deprinderi păcătoase, care aduc atât un prejudiciu moral sufletului nostru, cât dăunează și celor din jur.
Pornind de la un caz scripturistic, vom vorbi în acest articol despre cum trebuie să fie comportamentul preoţilor, dar mai ales al fiilor lor, în biserică, acasă, la școală, în societate etc. Am ajuns să vorbesc despre acest subiect, poate pentru unii delicat sau chiar deranjabil, ca urmare a faptului că, atât eu în mod personal am văzut, cât și mirenii îmi spun adesea despre unele abateri de la legile creștinești și morale ale copiilor preoților.
În primele capitole din întâia Carte a Regilor, din Sfânta Scriptură, unde se vorbește de nașterea, creșterea și chemarea proorocului Samuel, ni se relatează ceva important legat de tema discuției noastre.
Elcana, un oarecare om din cetatea lui Efraim și soția sa Ana, rugându-se lui Dumnezeu pentru a dobândi un copil, au primit răspuns la rugăciunea lor, născându-li-se un prunc de parte bărbătească, căruia i-au pus numele Samuel. După ce au înțărcat pruncul, Elcana și soția sa, au dus pruncul la casa preotului Eli, închinându-l lui Dumnezeu ,,pentru a sluji toată viața sa Domnului” (I Reg. 1, 28) sub povățuirea preotului Eli. În continuare ne spune Sfânta Scriptură că, „fiii lui Eli erau oameni netrebnici. Nu știau de Dumnezeu și nici de datoria preoțească față de popor. Când aducea cineva jertfă, feciorii preotului Eli se comporta necuviincios cu jerfa adusă” (I Reg. 2, 12-16). Iar despre aceste fapte necuviincioase se spune că, „păcatul acestor feciori era foarte mare înaintea Domnului, căci ei depărtau lumea să mai aducă jertfă înaintea lui Dumnezeu” (I Reg. 2, 17).
Iubiții mei!
Cuviosul Paisie Aghioritul spunea: „Într-o comunitate parohială cea mai mare misiune pastorală o pot face copiii preoților, dacă aceștia sunt educați și crescuți corespunzător”. Vom vedea de ce cuviosul Paisie spunea aceste minunate și importante cuvinte. Preotul nu întotdeauna reușește să vorbească cu toți creștinii parohiei și nu are întotdeauna la îndemână posibilitatea de a lămuri pe creștini cum este bine să se comporte într-o anumită situaţie, şi-n general în societate. Începând de la grădiniță, apoi la școală, facultate, în timpul unor călătorii, la zile de naștere, bine ar fi ca fiii preotului să-i îndemne pe prietenii şi colegii lor să vorbească cuviincios, să-şi facă rugăciunea, să meargă la biserică. Astfel, tineri care sunt prieteni sau cel puțin, sunt în contact cu copiii preoților, văzându-i cât de bine și creștinește se comportă aceștia, de la un timp vor fi și ei asemenea. Și mai mult decât atât, acești copii și tineri, dacă în familia lor nu se vorbește cuviincios, nu se face rugăciune la masă sau nu se merge la biserică, la un moment dat vor zice părinților că, trebuie să facă și ei ceea ce au văzut sau le-a spus copiii preoților. Astfel, nu greşim spunând că, dacă copiii clericilor sunt bine educați şi comportamentul lor în societate este creştinesc, misiunea preotului devine mai ușoară.Dar, ca într-adevăr copiii preotului să fie astfel de misionari, şi să-i învețe pe ceilalți tineri și copii lucrurile cele bune și creștinești, este nevoie să le vadă mai înâi în familia lor, să vadă pe părinți săi, adică pe preot și preoteasă: cum se roagă regulat; cum se comportă cuviincios în societate; cum se feresc de distracții și chefuieli în zile de post sau înspre sărbători și duminici; cum citesc cărți sfinte; cum sunt blânzi, pașnici, iertători, milostivi; cum se feresc de lăcomie, certuri şi înjurături etc.
Îmi este atât de dureros când aud că unii din copiii preoților nu prea se văd pe la biserică. Cât de bine şi frumos ar fi ca, copiii preotului să cânte sau să citească la strană. La multe biserici pălămarul, adică ajutorul preotului, este un oarecare băiat, dar nu este băiatul preotului. Bine ar fi ca băieţii preotului să fie pălămari, să iasă cu făclia, să citească apostolul. Şi tot aici adăugăm că, copiii preotului trebuie să fie în comunitatea lor iniţiatori de lucruri bune şi frumoase. Să formeze dimpreună cu colegii şi prietenii lor grupuri de iniţiativă, prin participarea în viaţa socială a comunităţii, ajutănd pe cei vârsnici, participând totodată activ la activităţile parohiei şi a Episcopiei.
Se întâmplă uneori, când merg la unele parohii să slujesc, copiii preotului, nu vin să i-a binecuvântare de la episcop, pentru că nu știu cât de importantă poate fi o binecuvântare. Aici ne punem întrebarea: cum să mai vină copiii satului să ia binecuvântare de la preot, când aceștia merg la studii, în călătorii, la muncă, la examene sau când doresc să se căsătorească, dacă fiii parohului nu dau nici o importanță binecuvântării și venirii la biserică. Voi binecuvânta ca în cuprinsul Eparhiei noastre, când voi merge să slujesc la parohii, preotul, preoteasa şi copiii lor să întâmpine Episcopul.
Vă amintesc, că Sfânta Scriptură spune despre fiii lui Eli, că „se comportau necuviincios cu jertfele pe care le aduceau oamenii”. Oare nu la fel sunt și astăzi acei copii ai preoților care nu prea le plac prinoasele aduse de bătrânele, caută doar dulciuri din cele scumpe? Preotul Eli, auzea şi vedea ce fac fiii lui, dar nu-i pedepsea, ci numai cu cuvintele îi îndemna să înceteze, dar ei nu-l ascultau. Pentru aceasta, ne spune Sfânta Scriptură că, Domnul S-a mâniat nu numai asupra fiilor, dar şi asupra tatălui lor, pentru că nu pedepsea cuviincios pe fiii săi, pentru păcatele lor, necinstind jertfele care le primeau. Eu m-am născut în familie de oameni muncitori şi creştini, nu de preot, dar niciodată nu voi uita acele momente când buneii se întorceau de la vreo înmormântare şi când li se dădea câte o pomană sau pomul vieţii, pentru dulciurile care ni le împărţia bunica, ne punea să facem câte 9 sau măcar 3 metanii, timp de 40 de zile, pentru sufletul celui adormit. Mare mi-ar fi bucuria astăzi să ştiu că copiii preoţilor fac metatii şi rugăciuni pentru sănătatea şi iertarea păcatelor acelor oameni care au dat câte ceva preoţilor la o sfinţire de casă, la o înmormântare, la un botez, la o cununie. Însă repet, ca să facă copiii așa ceva trebuie să vadă la mama și la tata.
Dragii mei!
Dumnezeu la prevenit pe Eli că, dacă nu-și va îndrepta fiii, va fi pedepsit și el, şi copiii. Eli, a crezut probabil ca şi mulţi dintre noi că, Dumnezeu este bun şi iertător şi nu va lua în seamă tot ce fac copiii, că doar sunt copii. Bineînţeles că Dumnezeu e Atotbun, Iertător, Blând şi Milostiv, dar este şi Atotdrept. De aceea, într-o seară, Domnul chemându-l pe Samuel îi vorbeşte astfel: „Samuele, vorbeşte lui Eli că voi pedepsi, pe el, casa lui şi pe fii lui, pentru nelegiuirile făcute de fii lui, şi pentru că el nu i-a îndreptat” (I Reg. 3, 10-13). Iar capitolul patru din Întâia Carte a Regilor ne spune că drept pedeapsă, venise războinicul popor filisteean și cotropise pe israiliteni, luase chivotul legii şi omorâse printre cei peste 30 de mii de israiliteni și pe Ofni cu Finees, fiii preotului Eli. Auzind vestea, că Dumnezeu trimise pedeapsă peste popor și fii săi, înspăimântându-se „preotul Eli, a căzut de pe scaun şi-a rupt şira spinării şi a murit” (I Reg. 4, 17). Oare chiar trebuie să fie pedepsit cineva de lângă noi ca să înţelegem că un anume lucru rău săvârşit îl supără pe Dumnezeu şi putem fi pedepsiţi oricând și noi și părinții noștri?
Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: „Nimic nu îl supără pe Dumnezeu mai mult, ca păcatele făcute de slujitorii bisericii şi copiii acestora”. De aceea, să ştiţi că, nu din alt motiv vă scriu toate acestea, ci ca să conşteintizăm la ce ne poate duce neglijenţa şi dezmăţul preoţilor şi a copiilor lor. E cazul să amintim aici şi un alt cuvânt al Sfintei Scripturi zis de Dumnezeu prin gura Sfântului Apostol Pavel în una din epistolele sale: „Dacă preotul nu poate să chivernisească bine şi cuviincios casa sa (copiii), cum va putea oare să călăuzească şi să povăţuiască turma ce îi este încredinţată?” Un mare duhovnic din zilele noastre spunea: „Uitându-mă la copiii şi familia preotului, îmi dau uşor seama cum îi este şi parohia pe care o păstoreşte”.
Iubiţii mei fii duhovniceşti, slujitori ai sfintelor altare!
Închei acest articol cu nădejdea că, luând aminte la aceste exemple scripturistice şi învăţături sfinte, ne vom strădui să educăm copiii în cel mai creştinesc mod, fiindu-le mai întâi noi un bun exemplu, ca să fie nişte făclii arzând permanent, de râvna şi credinţa cărora, să se aprindă şi ceilalţi copii şi tineri din comunitate. Iar voi dragi copii ai slujitorilor, să ştiţi că orice faptă făcută de voi şi orice cuvânt rostit îi înjoseşte sau îi înalţă pe părinţii voştri. Şi mai mult decât atât, faptele voastre necugetate şi păcătoase poate grăbi o pedeapsă sau chiar moartea asupra părinţilor. Oare chiar acest lucru îl merită părinţii voştri?
De aceea, vă îndemn încă o dată să fiţi nelipsiţi de la biserică, să citiţi regulat rugăciuni şi cărţi sfinte, să vorbiţi cu prietenii şi colegii doar lucruri care nu-L supără pe Dumnezeu și care vă cultivă intelectual, să vă feriţi de distracţii păcătoase. Să fiţi exemple bune pentru toată comunitatea în care trăiţi ca, în cele din urmă să aveți o viață fericită și, astfel, să fiţi o bucurie pentru părinţii voştri, dar mai cu seamă pentru Dumnezeu, care este „Tatăl nostru, a tuturor”.
Cu dragoste creștinească și grijă arhierească
+ PETRU,
Episcop de Ungheni și Nisporeni
