Actualitate

Cum scăpăm de lăcomia de a mânca?

170

Maica Siiuana: Prin post. Intâi şi-ntâi, să mănânci până te saturi, dar să nu înghiţi, până ce nu zici de cinci ori: „Doamne, Iisuse Hristoase". Ai să vezi că se schimbă ceva! Lăcomia aceasta este patimă, dar, zice un sfânt, este şi neputinţă. Noi mâncăm, pentru că avem probleme sufleteşti: frică, nelinişte... De multe ori, mâncăm din cauza emoţiilor noastre, şi nu de dragul de a mânca. Nici nu ştim ce-am mâncat. Băgăm automat în gură, doar să mestecăm ceva.

Avem nevoie să învăţăm răbdarea: „Ce simt acum? Parcă simt aşa..., că n-am nici un rost." - „Doamne, da-mi puterea să rabd starea asta! Vino, Doamne, în starea mea, în starea asta! Dacă-mi este de folos, să fiu cu Tine în ea, dacă nu, vindecă sufletul meu!". Să învăţăm să răbdăm! Majoritatea dependenţilor de jocuri sau de alcool se refugiază în drogul respectiv pentru ca nu suportă starea de angoasă, de nelinişte, de frică, de durere, pe care o trăiesc. Să învăţăm să răbdăm! Şi să-L chemăm pe Dumnezeu în stările acelea. Eu sunt prescura pe care l-o dau lui Dumnezeu, ca să mă transforme din neputincios în sfânt, în ce are El de lucrat cu mine. Zicem toţi, în gura mare: „Pe noi toţi şi unii pe alţii, şi toată viaţa noastră, lui Hristos, Dumnezeul nostru, să l-o dăm!". Pe cine, ce Ii dai tu lui Dumnezeu? CV-ul tău? © Nu! Ci ceea ce trăieşti tu acum! Foame? - „Doamne, vino-n foamea mea!". Frică? - „Doamne, vino-n frica mea!", „Doamne, al Tău sunt, mântuieşte-mă!". Bucurie? - „Doamne, Iţi mulţumesc, mai ţine-o!" Şi tot aşa. Asta este viaţa! Tot ce simţim, mai ales ce simţim (unele mai vin şi de la draci, dar ce simţim) - e viaţa noastră! E o viaţă bolnavă, e o viaţă frumoasă, dă-I-o lui Dumnezeu, ca El să o „prefacă" aşa cum preface Cinstitele Daruri în Sfânta Liturghie. Să le prefacă în „ale Sale". Acesta este actul liturgic! Atunci, nu doar vei scăpa de lăcomia pântecelui, ci te vei şi bucura de bunătăţile cele pământeşti cu Domnul. Dacă nu, să ştii că ai să te îmbolnăveşti şi, dacă nu faci nevoinţa de voie, ajungi s-o faci pe cea de nevoie. Doamne, păzeşte-ne!

Monahia Siluana Vlad

Fragment din cartea "Trairea ortodoxa in contextul provocarilor de azi", Editura Doxologia


Articole Asemănătoare
21

Despărţirea minţii de Dumnezeu îl face pe om fie un diavol, fie o fiară

Sfântul Grigorie Palama, într-una din Omiliile sale, vorbeşte despre întunecarea minţii, care este urmarea îndepărtării ei de Dumnezeu. Sfântul pomeneşte un pasaj clasic pe care, desigur, îl găsim şi la alţi Părinţi, precum Sfântul Maxim: „Mintea despărţită de Dumnezeu se face dobitocească sau drăcească”. Atunci când mintea omului se îndepărtează de Dumnezeu, toate energiile lăuntrice […]

Articole postate de același autor
11

Fiecare cădere ne arată diferenţa dintre „teorie şi practică”

Domnul aşteaptă cu răbdare să ne amintim de El şi să ieşim din legile iubirii omeneşti ca să iubim cu iubirea Lui. Fiecare cădere ne arată diferenţa dintre „teorie şi practică” (lăsând de o parte felul greşit în care citim cuvântul teorie). Mintea noastră are două puteri: una activă – mintea raţională, cugetătoare – care face […]