„Cum să lauzi pe cineva? Că pe urmă și-o ia în cap!”

456

Mulți credincioși, citind și auzind că mândria este un mare păcat, nu mai laudă niciodată pe nimeni, nici chiar pe copii, de frică să nu cadă în mândrie. Eu când aud pe câte cineva care, plecând capul cu prefăcută smerenie, începe să îndruge la „Vai, părinte, nu mai spuneți, că o să cad în mândrie”, îl întreb dacă nu cumva în restul timpului se află în smerenie. De regulă, acești oameni sar ca fripți, se smintesc când îi îndemni la normalitate.

„Cum să lauzi pe cineva? Că pe urmă și-o ia în cap!” Oamenii nu înțeleg că și lauda și mustrarea sunt pentru oameni și că prin amândouă se modelează omul. Multe familii credincioase, care își educă copiii într-un zelotism exagerat, ținându-i în picioare ore întregi la paraclise și acatiste, se miră ca aceștia, când se apropie de adolescență, încep să nu mai umble la biserică.

Din Ierodiacon Savatie Baștovoi, În căutarea aproapelui pierdut, Editura Marineasa, Timișoara, 2002, p. 57-58


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
1741

Sistemul de educație “copilul e șeful” s-a dovedit un eșec!

Lipsa autorităţii părinţilor moderni în raport cu cu propriii copii este o problemă de care a început să se ţină cont în ziua de azi, inclusiv în cadrul proceselor de acordare a custodiei copiilor din Marea Britanie. Cel mai recent caz s-a petrecut săptămâna trecută, când o mamă a pierdut custodia celor doi băieţi, în […]

Articole postate de același autor
506

„Doamne, dacă exişti, ajută-mă!” – urmările rugăciunii făcute cu îndoială

  Vedeţi, fraţilor, urmările rugăciunii făcute cu îndoială şi cu puţină credinţă? În vreme de primejdie şi ispită nu te ajută decât în parte. Oare nu tot aşa se roagă mulţi din credincioşii noştri? „Doamne, dacă eşti Tu cu adevărat în cer şi în inima mea, ajută-mi să vin la Tine! Ajută-mi să fac minuni […]