„Cum să lauzi pe cineva? Că pe urmă și-o ia în cap!”

468

Mulți credincioși, citind și auzind că mândria este un mare păcat, nu mai laudă niciodată pe nimeni, nici chiar pe copii, de frică să nu cadă în mândrie. Eu când aud pe câte cineva care, plecând capul cu prefăcută smerenie, începe să îndruge la „Vai, părinte, nu mai spuneți, că o să cad în mândrie”, îl întreb dacă nu cumva în restul timpului se află în smerenie. De regulă, acești oameni sar ca fripți, se smintesc când îi îndemni la normalitate.

„Cum să lauzi pe cineva? Că pe urmă și-o ia în cap!” Oamenii nu înțeleg că și lauda și mustrarea sunt pentru oameni și că prin amândouă se modelează omul. Multe familii credincioase, care își educă copiii într-un zelotism exagerat, ținându-i în picioare ore întregi la paraclise și acatiste, se miră ca aceștia, când se apropie de adolescență, încep să nu mai umble la biserică.

Din Ierodiacon Savatie Baștovoi, În căutarea aproapelui pierdut, Editura Marineasa, Timișoara, 2002, p. 57-58


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
Articole postate de același autor
823

Părintele Calistrat pentru bărbații care își părăsesc soțiile și copiii

„Ai divorțat, da? Ai copii și ai femeie! Ești bărbat, te-ai îndrăgostit de altă femeie! Du-te și dă femeii casă și copii, trece pe numele lor tot și du-te în lumea ta la „drăguțピ muncește din nou și fă o altă gospodărie. Că tot te-a luat că ești tare și mare și viril! Trebuie să […]