În primul rând dacă persoana care a săvârşit acest grav păcat se simte vinovată, este deja un prim pas. Iar pentru pocăinţă există în Biserica una din cele şapte Taine – spovedania.
Deci un început necesar este mărturisirea și împlinirea canonului primit de la duhovnic. Canonul este ales de preot în dependenţă de persoana în cauză, dar este util să cunoaştem că conform canoanelor Bisericii, persoanele care au săvârşit păcatul avortului pot să fie excluse de la Împărtășanie pentru 10 ani, alărturi de cei care au săvârşit omoruri. Desigur astăzi această regulă nu se aplică în toată strictețea ei, dar e necesar să înțelegem că avortul este un păcat strigător la cer. Epitimia sau canonul nu are un caracter de răscumpărare, ci mai degrabă unul de natură disciplinară, și este în concordanță cu starea celui ce se căieşte şi este strict individual. Epitimia dată unei persoane nu poate fi în mod automat aplicată şi altora. Conteaza şi vârsta, şi starea de sănătate, pe cât este de îmbisericită persoana în cauză, inclusiv şi circumstanțele externe.
Întreruperea lanţului avorturilor
Dar ce s-ar putea face totuşi în afară de aducerea unei sincere pocăinţe şi îndeplinirea canonului dat de duhovnic? Pentru iertare una din condiţii ar fi să nu se repete acest păcat şi cele care au îndrăznit să scape de copii, aducând pocăință, să dea naştere altora „femeia … se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie” (1 Tim 2, 14. – 15). Din păcate această cea mai sigură cale pentru majoritatea nu mai este posibilă din cauza vârstei. Dar cei care se pocăiesc de păcatul pruncuciderii, uneori au copii adulți care trebuie sa nu mai facă avorturi. Deși mai târziu, fie și în a doua generație, dar lanțul uciderii de prunci trebuie oprit. Mamele mai în vârstă trebuie să facă tot posibilul ca copii lor să nu ucidă, ci să aleagă viaţa.
De obicei, viața oamenilor, care şi-au ucis propii copii apoi este marcată de diverse afecţiuni – singurătate, imposibilitatea de a naşte alţi copii, probleme în familie, dificultăți în creșterea copiilor, iar uneori şi pierderea lor, pierderea sănătăţii fizice și mentale, sărăcia. Mulți oameni nu pot scăpa de sentimentul apăsător de trăire a unei vieţe fără sens. Toate aceste necazuri pot fi considerate ca o epitimie, pentru ispăşirea pedeapsei păcatului, iar răbdarea în aceste probleme şi necazuri, alături de pocăinţa adusă din inimă va aduce şi iertarea.
Cât de puțin este nevoie pentru a salva o viaţă!
Dar există şi un alt mod de a ne ușura conștiința şi a elimina macar puţin durerea sufletească. În fiecare zi se săvârşesc mii de avorturi şi nu undeva într-un loc îndepărtat, ci alături de noi: în strada de alături, în casa de alături. Mulți dintre cei care merg la clinica de avorturi, o fac inconștient. Cine din motivul tinereții, cine din prostie, ignoranță. Cineva fiind impus de circumstanțe, presiuni externe sau chiar doar pentru că aşa i-a recomandat o rudă sau o prietenă.
De multe ori într-o situație dificilă nu este alături un om care ne-ar spune adevărul, ar explica situaţia aşa cum este, ar oferi un sprijin moral și poate chiar unul financiar.
O astfel de persoană poate fi fiecare dintre noi. Nu ar trebui să credem că este necesar atât de mult. Adesea este suficient şi de a ne arăta lipsa indeferenţei, dragostea, de a explica și vorbi despre posibilele consecințe ireversibile ale avortului, care este un păcat de moarte. Uneori este suficient de a cadona un pachet de scutece pentru a opri uciderea unui copil. Și nu este vorba doar despre costul scutecelor, ci în implicarea noastră în soarta cuiva.
Imaginați-vă cât de puțin este nevoie pentru a salva o viaţă umană, şi nu doar viața acestui copilaş, dar şi a tuturor copiilor săi şi viitorilor nepoți. În epistola Sfântului Apostolul Iacov se spune: „cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate” (Iacov 5, 20). Și un alt verset „Izbăveşte pe cei ce sunt târâţi la moarte şi pe cei ce se duc clătinându-se la junghiere scapă-i!” (Pilde 24: 11).
Evident cel care salvează un copil de la avort, salvează o viață și prin urmare îşi spală şi propriile păcate. Cei care au comis avorturi în trecut, ar putea oferi sprijin moral şi financiar celor care vor să facă un avort pentru a-i opri. Și nu doar formal ,dar implicându-se cu adevărat în durerea şi problemele celui pe care vor să-l ajute.
Şi Dumnezeu văzând roadele pocăinţei…
Traducere şi adaptare Natalia Lozan
sursă www.azbyka.ru
