Ce-l face pe om…OM… ?

2746

Mă-ntrebam ce-l face pe om…OM. Câte trebuie omul să înțeleagă și să îndeplinească în viața-i scurtă pe pământ ca să-și atingă rangul la care e chemat; ca să-și desăvârșească omenia, statutul de ființă cu potențial ceresc, frumusețea chipului din el, măreția inimii, slava dragostei și deplinătatea credinței. Cum trebuie să fie omul în astă viață ca să-și câștige dreptul de a fi persoană? Și cred că unul din răspunsuri, între alte harisme ce sunt puse-n noi ce Cel de Sus, este….CELĂLALT. Pe om îl face OM doar celălalt.

Cum? Când se uită pe sine, în om încap mai mulți oameni. Din preaplinul eu, rămân dulcele tu. Când nu mai e despre mine, îți fac loc ție. Când nu îmi mai trebuie mie, îți dau ție. Când mă doare pe mine, nu îți mai dau atenție și bucurie ție, așa că aleg să-mi sigilez suferința pentru a te face pe tine părtaș numai și numai fericirii mele. Când e mai importantă povara ta, decât orice soluție pentru problemele mele. Când – deși mă doare de nu mai pot – ceea ce vreau eu nu este ceea ce îți face ție bine, mă uit oe mine ca să mi te amintesc. Când nu mai vreau să merg nici eu, dacă pe tine te lasă picioarele. Când îmi tai mie dorința, pentru a-ți da ție libertatea. Sunt om când îmi pun inima mea în palmele tale și nu-mi pasă ce vei vrea să faci cu ea.

Dacă nu ar fi celălalt, omul nu s-ar înțelege pe sine. Și nici nu ar avea iubire, căci ea nu se găsește acolo unde nu există cui să i se dea. Și măcar de am avea o singură persoană în rolul celuilalt, pentru a putea trăi golirea de sine în fața cuiva, pentru a redeveni noi înșine, niște inimi care nu-și găsesc pulsul decât dacă se leagă una sub cealaltă. Dar….am uitat în timp ce-nseamnă să te dai ca, în final, să te recapeți, să te ai. Ne-am debarasat de toți ceilalți, căci poate-poate descoperim în noi vreun uriaș mister. Dar fără altul nu vom vedea decât pustiul unui suflet golit de tot ce e dumnezeiesc.

Păi nu S-a dat și El pe Sine, ca să ne regăsim noi? Și…eu continui să urlu la Dumnezeu despre mine, uitând că mântuirea mea stă în celălalt.

sursa unditamaiomul.wordpress.com


Articole postate de același autor
1502

Duminica a VI-a după Cincizecime, la Catedrala mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău

În dimineața zilei, Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir, a fost întâmpinat de secretarul mitropolitan și chelar al Catedralei centrale, Prot. mitr. Vadim Cheibaș, care a primit din mâinile Întâistătătorului icoana Sf. Teodor Ușakov (admiral – ocrotitorul marinarilor), cu o părticică din moaștele acestuia. Sfințenia a fost primită cu multă evlavie de soborul de preoți și diaconi, precum […]


Foto